Ganduri ... „Tu ... prin ochi de copil”

Te-ai gandit vreodata ce gandeste un copil, un bebe, in spatele ochilor sai mari, aparent mereu fericiti, chiar si atunci cand ai un comportament deplorabil? Atunci cand priveste in sus la tine, neintelegand mare lucru din actiunile tale fara sens, sau din vorbele tale aruncate la intamplare, si totusi, inregistrand parca tot, punand bazele viitoarelor sentimente de tristete? Ai vazut vreodata un copil plangand in tacere? Ai vazut vreodata cum arata ochii de copil trist? Mai esti capabil sa-ti depasesti activitatile superficiale, si sa vezi tristetea altuia?

Nu, nu e un articol despre copii, nici pe departe. Sau poate este.

Similaritatea indestructibila dintre noi, astia de ne autointitulam oameni mari, si ingerii aceia mici, nevinovati, este sufletul.

De-a lungul vietii ne dezvoltam aptitudini, abilitati, skill-uri, indemanari, si acumulam informatii diverse pe care, in momentul in care credem ca suntem suficient de inteligenti le numim spontan knowledge sau know-how. Sufletul insa, acea parte nedefinita a noastra, ramane neschimat. Inca inainte de nastere era desavarsit, nu are nevoie sa evolueze, sa acumuleze, sa se definitiveze, el este pur si simplu, in cea mai pura stare.

Undeva, sub muntele incalcit de ganduri, aspiratii, trasaturi de caracter, obiceiuri, temperamente, interese, se afla sufletul, la fel de neschimbat ca la inceput, desi acum sufocat intrucatva de acest morman de constructii mai mult sau mai putin rational.

Din acest punct de vedere, suntem cu totii copii, intrucat sufletul reactioneaza la fel acum, cum reactiona si cand eram si noi la randul nostru niste ingeri cu ochii mari, privind de jos la lumea mare a celor mari. Probabil reactionam altfel, utilizam bagajul de cunostinte pentru a disimula ceea ce simtim, nefacand altceva decat sa reusim a fi in disonanta cu noi insine. Daca cineva crede ca-si controleaza trairile emotionale, ii sugerez sa se mai gandeasca, sa-i mai acorde o sansa. Trairile emotionale nu pot fi controlate, nu ne apartin, apartin sufletului nostru. Ceea ce controlam intr-adevar sunt propriile reactii perceptibile din exterior, astfel incat sa ne aliniem fortat la imaginea pe care ne-am creat-o despre noi. Insa trairea e acolo.

Subiectivismul fiind una din cele mai dure bariere in calea adevarului pur, mi-a venit in minte imaginea nealterata a unui potential judecator suprem, copiii mici. Ei nu mint, nu manipuleaza, nu disimuleaza.

Cum arata astfel comportamentul tau prin ochi de copil. Inchide ochii pentru o clipa si constientizeaza ca esti inconjurat de copii mici cu ochii mari si priviri intrebatoare, nu de oameni asa cum ii percepem de obicei.

Analizeaza-ti acum comportamentul. Nu faci nimic rau? Mai gandeste-te o data. Fie ca manaci cu gura dechisa, fie ca tipi sau vorbesti excesiv de tare neglijand impactul asupra celorlati, fie ca mananci un mar in fata celorlalti fara sa intrebi nimic, fie ca ignori pe cineva sau dimpotriva iti exersezi umorul amar pe acel cineva, fie ca iti aduci un pahar cu apa refuzand sa-i aduci si celuilalt, fie ca faci lucruri pe ascuns, sau ca scunzi adevarul sau il contorsionezi, fie ca te bucuri de insuccesul altora,... si lista ar putea continua la nesfarsit.

Cum te-ar percepe un bebe? Ce ar simti in momentul in care iti aduci acel nenorocit de pahar cu apa neoferindu-i si lui o picatura? Cum te-ar privi in momentul in care vorbesti cu prietenii la telefon razand zgomotos cu gura pana la urechi? Ai putea sa „faci misto” de un bebe? Ai putea sa te bucuri de insuccesele lui? Ai putea ramane impasibil la lacrimile unui bebe?

Stiu, declarativ nu te-ar lasa inima, si nici macar nu-ti poti imagina ce monstru ar putea sa se poarte asa. Breaking news, deja faci asta. Aceleasi suflete te inconjoara si acum, desi de sub masca atent construita de oameni mari. Privirea trista din spatele ochilor de-acum reci si ne-expresivi e acceeasi, te asigur, doar ca ne-am pierdut abilitatile de a le mai sesiza.

Sunt doar ganduri razlete, insa am considerat oportun sa le pun pe „hartie”, intrucat parca mult prea des stoarcem lacrimi tacute celorlalti, parca prea des intristam priviri de bebe.

Scuze nu prea sunt, sau cel putin nu in masura de a corecta ceva. Cand ai sa-mi spui cum poti sa-ti ceri scuze de la un copil care a adormit singur suspinand, asteptand sa vii sa-i reconfirmi ca este, ca exista, ca este important, si ca este iubit, abia atunci sa-mi vorbesti de scuze.

"Iubiti-va unii pe altii" spunea odata un om batran a carui rabdare depaseste orice limita a intelegerii noastre. Sa tinem unii la alti asa cum tinem la copiii nostri, sa fim atenti la cele mai mici gesturi, sa ne rusinam in data propriilor noastre ganduri, sa ne trezim dimineata doar pentru a-i face pe altii fericiti, sa ne simtim impliniti prin fericirea lor. Cu siguranta omul acela batran pe care unii il numesc superficial „Dumnezeu” e tot un suflet de copil, poate cel mai neglijat dintre copii. Il neglijam fiid ocupati mai mereu sa ne neglijam intre noi, asta in meomentele in care nu ne jignim.

Nu-ti gasi singur scuze, copiii nu inteleg scuzele.

Ganduri ....Tu cine esti?

Te-ai intrebat vreodata cum te vad ceilalti, cum te percep, cum iti interpreteaza actiunile si gandurile? Cum ar fi sa scriii de exemplu o compunere, asa cum faceam cand eram mai mici pe bancile scolii, in care in loc de: “Scrie cateva randuri despre tine”, sa ti se ceara sa scrii cateva randuri despre cum te percep ceilalti.

Ea in perceptia ei: Saten deschis, de fapt o culoare interesanta blonda cenusie. Ochii profunzi si patrunzatori, de un caprui curat si limpede. Corpul echilibrat, nici prea slaba, nici prea plinuta, perfect armonizat pentru cine are ochi sa vada. Usor hazlie, insa timida. Timida intr-un mod calculat si responsabil, desigur. Sensibila la frumos, intoleranta la nedreptati, un suflet desprins parca fortat dintr-o alta epoca, dintr-un alt rang social. Miscarile line tradand o delicatete inascuta, iar privirea iute trandand o vointa puternica. Altfel decat masa omogena denumita „ceilalti”, cu un destin aparte.

Sa vedem acum cum ar putea sa o descrie cineva ce face parte din „ceilalti”:Par saten, deschis, plictisitor. Un negru inchis ar fi mers mai bine.Nu are ochi albastri, nici verzi, si cred ca nici negri, de fapt nu stiu, nici nu am bagat de seama. Daca e grasa? Nu stiu, e nicicum, nu prea feminina oricum. Fundul e frumos insa, sau blugii se asezau bine oricum. Face glume proaste la care nu rade nimeni, iar apoi se inroseste toata. E de-a dreptul jenant. In fine. Traieste in lumea ei, cu poezii, flori si vise. O neadaptata, toti zic asta. Se misca greu si parca e mereu pornita pe ceva, nu stiu ce nu-i convine .... In fine, nu merita atat atentie .... Asta ar putea fi, si esle in cele mai multe cazuri, parerea unuia din grupul „celorlalti” despre o ea, aleatoriu aleasa.

Cine esti tu in cele din urma? Cel autodefinit de criteriile protective aplicate de tine tie-ti, sau tu, cel perceput de ceilalti, sau cel putin acea parte din tine care le este accesibila celorlalti? Tu nu reprezinti nici pe departe o „audienta” suficient de mare pentru a genera o parere general valabila, celorlalti nu le este permis sa te vada asa cum esti, nu le permiti tu, si prin urmare nu consideri ca au dreptul de a te defini, iar vocea interioara, sau de ce nu vocea superioara, Dumnezeu nu are nici un fel de parere referitor la tot ceea ce ne obsedeaza pe noi. Cum spunea Wayne Dyer, God has no favourites. Noi insa, am dezvoltat o obsesie din competitia nefondata.

Cine esti? Cum esti?

Esti o entitate incontinuu definibila, si permanent schimbabila, precum se definesc si se schiimba parerile celorlalti despre tine? Insa esti tu ceea ce le permiti celorlalti sa vada? Si daca nu, de ce te lasi descoperit/a asa cum esti. La urma urmei nici tu nu stii cumm esti, si totusi ti-e frica de insuficienta.

Si de ce trebuie sa fiti? Adica, oricum sunteti, de ce mai aveti nevoie sa fiti cumva anume. Oricum sunteti, cum sau fara voia voastra, oricum sunteti perceputi cumva, oricum aveti o parere personala proprie despre voi insiva si fara sa fiti cumva anume in mod constient. De ce vreti mereu sa fiti si pentru ceilalti, asa cum sunteti pentru voi insiva atat timp cat nu concepeti sa fiti pentru voi insiva ceea ce suinteti de fapt pentru ceilalti.

Esti elegant, esti frumoasa .... Cum spunea cineva odata, „think again”.

Cine esti, cum esti? In intunericul sfarsitului de zi, la limita intre tu personal ideal, tu vazut si interpretat abuziv de ceilalti, si tu perfect pentru energia creatoare .... tu cine esti .....

Bea ceai verde fato, ca se uita lumea la tine!

Ceaiul verde, despre care aveam sa aflu mai tarziu ca se regaseste si intr-o stare mai obosita luand infatisarea unui ceai oxidat, negru, cat si in varianta mai odihnita, mai nobila, acesta din urma regasindu-se sub denumirea de ceai alb. Plantele utilizate in procesul de production sunt acelelasi, doar ca pe ala negru mi-l alearga de-l omoara, iar pe ala alb  mi-l protejeaza din cale-afara. 

Asta verdele, de care aminteam la inceput e un ceai nici nici, e ca un fel de punct de referinta si atat, fara existent proprie. Dar este.

De fapt nu ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza insa este faptul ca rauri-rauri de ceai verde au incaput sa invadeze Romania. Toata lumea pare ca bea ceai verde. iar daca nu e verde, e negru, sau alb, sau rosu, sau violet, sau nu stiu ce culoare. Daca nu e vreun ceai catalogat dupa culoare, e un ceai cu o denumire ciudata. Daca nici culoarea nu e reprezentativa, si nici denumirea nu-l ajuta, in ultima instanta trebuie sa fie un ceai cu ingrediente exotice, surprinzatoare si antagonice – de exemplu – fruct de cactus cu loboda, sau aocado cu praz … Zic doar, ca de priceput nu ma pricep. Le denumesc doar la comun, ceai verde, dintr-o simplificarea usor absurda si evident fortata.

Din momentul in care am fost informal informati si formal dezinformati cum ca in frunzullita aceea aparet mica si nevinovata de ceai stau gata sa se dezlantuie nenumarati antioxidanti, cu puteri supraomenesti, poporul roman a trecut printr-o noua etapa de dezvoltare, trecerea de la epoca musetelului la cea a ceaiului verde. Acesti oxidanti se pare ca sunt capabili sa te faca mai frumos, mai destept, mai bogat, si probabil sa-ti gaseasca si sufletul pereche. Le mai facea parca ceva si radicalilor liberi in momentul in care punea mana pe ei, presupunand ca antioxidantii au maini, insa nu mai tin minte exact ce anume le facea. Probabil ceva anost si neinteresant.

Sa fie oare coplesitoare grija poporului roman pentru sanatate, pentru puritate? Sa fie vreo ura ancestrala pe care o nutrim impotriva radicalilor liberi? Sa fie pasiunea pentru gusturile exotice, atat de rar accesibile noua, cei ce ne-am nascut sub imperiul hazardului doar pe un teritoriu continental – mediteranean?

Si indiferent de raspuns, inca o data ma intreb obsesiv, de ce ceaiul verde? Intreb in jur, si ma simt deodata intr-un univers paralel, inconjurat de specialisti in stiintele naturale care mai de care mai nerabdator sa-mi explice exact manifestarile fenomenului denumit prea superficial „ceaiul verde”. Cat de frumos de face, ce ten de invidiat vei avea,  si multe multe altele, beneficii care insa, dintr-un motiv cel putin misterios, refuza cu incapatanare sa se manifeste la acesti oameni care sustin cu atata determinare ceaiul verde. Probabil nu a fost cel mai bun an pentru antioxidanti, ca a fost si cald, si seceta, si cand au venit ploile, nu se mai opreau. Nu e de mirare ca antioxidantii se incapataneaza sa-si manifeste beneficiile.

Pentru cei ce inca nu si-ai simtit celulete nervoase stimulate indeajuns pentru a cauta ei insisi ce se afla ascuns in spatele cuvantului „antioxidanti”, ma incumet eu sa dau indepartez partial ceata. Antioxindatii nu sunt niste particule speciale, descoperite din greseala, in momentul in care o briza mai puternica a aruncat din intamplare cateva frunze de ceai in ibricul pus la foc langa fereastra, pentru a face o cafea. Nu, antioxidantii existau si inainte, in si inafara frunzelor de ceai. Antioxidantii sunt de fapt un grup de vitamine, minerale, protide, lipide si acizi grasi, glicozide, enzime etc, ceea ce gasim din belsug in alimentele de zi cu zi, desigur cu precadere covarsitoare in alimentele vegetale.

De ce atunci ne place sa spalam un plic de 2g de ceai in 150ml de apa, imaginandu-ne cum cad in paharul nostru de plastic acei nenumarati antioxidanti, cum se deformeaza paharul nostru sub presiunea vitaminelor strivite de minerale si flancate haotic de acizi grasi, cum strangem cu un mic buretel de vase apa fierbinte ce da pe-afara lasand locul enzimelor si protidelor ce nu contenesc sa cada din pliculetul nostru de 2g de ceai verde.

In baza caror criterii a fost detronat musetelul, teiul, menta, galbenelele, pojarnita (sau sunatoarea daca va e mai la indemana), coada soricelului, si cate si mai cate?

Ma intreb si eu oarecum retoric, asa cum fac de mult prea multe ori in ultimul timp. Continui totusi sa ma indoiesc amarnic ca ceaiul nostru drag si verde se poate angaja intr-o lupta dreapta impotriva a ceea ce reprezinta alimentatia multora dintre noi. Doar daca nu apar pe piata sortimente precum: ceafa de ceai verde” ......, sau shaworma cu ceai negru, sau de ce nu, eclere cu ceai alb .....

Va las acum, sa-mi beau in liniste ceaiul meu verde, sa fiu si eu in rand cu lumea. E la moda ...

Primaru' de vis

Era dimineata devreme, devreme pentru mine, intrucat mereu am neplacutul sentiment ca nu am dormit suficient. De mult sau de bine. Trecand prin mult prea uzualul ritual de dimineata, incepand cu spalatul pe gingii, si continuand cu inchiderea usii de la intrare pe dinafara, ma regasec din nou in aceeasi statie de tramvai, asteptand mijlocul. Acela de transport in comun, care sa ma duca fara ezitare, cu o consecventa de neclintit, la servici.

Stau 5 minute, apoi inca 5. Se fac in total 10 minute, care la o temperatura de -20 de grade, par 10 zile petrecute in Laponia. Da, ati ghicit, tara lu’ Mos Craciun. Dar petrecute nu asa in mod normal, ci stropit usor cu apa de izvor si adormit dezbracat afara, in zapada, invelit doar cu o batista de bumbac 100%.

Cele 10 minute se transforma in 20. Stiti cum e, cand te simti bine nici nu stii cum trece timpul. In cazul de fata, timpul zboara cand nu mai simti nimic. Maini, picioare, urechi, pleoape, celulete cu conuri cat si cele cu bastonase din globul ocular, si ... alte cele.

Intr-un sfarsit, surprinzator, nu sfarsitul meu, ci asa, ca si forma de exprimare, vine un tramvai, si ursitoarele de aceasta data au trimis tramvaiul care trebuie. Urc nerabdator, grabit sa ocup un loc cat mai bine pozitionat, si ma buseste plansul. E la fel ca afara. Ba nu, mint. E ca afara, doar ca ceva mai plictisitor.

Trecut de mult de limita suportabilitatii, intre inconstienta si subconstienta, am un vis. Il vad aievea parca pe primarul nostru drag, in pantalonei scurti cu bullinute, ursuleti sau buburuze, cu un maieut de-al tatalui sau, ramas mic acestuia si inmanat cu demanitate fiului de seama, primaru' nostru, si cu o sosetica mica verde intr-unul din picioarele din dotare. Celalalt l-a pierdut probabil cand se juca de-a mama si de-a tata cu consilierii municipali. 

Il vad asa aievea, stand alaturi de mine in tramvai, si inghetandu-i straturile adipoase superficiale ale caror intretinere nu permit alocarea de fonduri si pentru incalzirea unor amarate de tramvaie pentru sute de oameni, care din inertie se incapataneaza sa achizitioneze acele frumoase cartele galbene ce au luat abuziv locul abonamentelor de carton ieftin.

Il vad cu cum promoroaca ii acopera incet incet barba aspra, dandu-i un aspect de turta dulce pudrata din belsug cu zahar vanilat. Il vad cu nasul si urechile rosii, ce ar face-o invidioasa si pe mama lui Rudolf, renul.

Il vad in cele din urma tremurand din toate balamalele lui, nereusind nici acum sa inteleaga ca el, domnul primar, poate si trebuie sa se gandeasca si la cetateni.

Sa visam. Sa visam, sperand ca visele vor deveni realitate.

Ne mai auzim.

Pregatiti-va centurile de siguranta – Romania se prabuseste

Romania a zis DA, ca fata mare la … ce vrea ea.

Summit-ul UE de azi noapte, pe principiul noaptea e un sfetnic bun, a avut rezultate previzibile. UE a zis ca da, UK a zis ca nu, Romania a zis ca da, in ideea ca un raspuns afirmativ e mai bun decat unul negativ.

Dar „da” in legatura cu ce? Printre multimea de cuvinte si fraze inspirate din limbajul impenetrabil al economiei de piata, am zis DA la propunerea ca deficitul bugetar sa fie mentinut la 3%, iar daca nu reusim, sa vina colegii nostri de regiune geografica istorica, europenii, sa regleze ei bugetul astfel incat sa fie 3%.

Ca si cultura generala, in 2009 am avut un deficit bugetar de 7.2% din PIB, in 2010 scazand putin catre 6.58%, iar prognoza pentru 2011 e de 4.4%.

Si asta nu e tot. Ar trebui sa mai adaugam si urmatoarele:

•  in deficiul bugetar nu au fost incluse arieratele (datoria statului catre firmele private);

•  prognoza de crestere a economiei, atat nationale si cat si europene, a fost ajustata in jos, ceea ce face si mai dificila atingerea tintei de deficit bugetar;

• seceta din aceasta toamna pune mari semne de intrebare capacitatii agriculturii de a contribui la buget conform estimarilor, iar pe de alta parte, efectele din sectorul hidroenergetic isi vor face simtita prezenta in aceeasi masura;

Ideea simpla e ca am prognozat un 4.4%, probabil ne vom duce undeva spre 10%, iar noi am zis DA pentru un 3%, probabil emotionati ca am fost si noi invitati la dineu. Mai mult, am fost de acord ca, in caz ca nu vom reusi sa mentinem deficitul bugetar la 3% (si nu vom reusi), sa lasa UE-ul sa decida bugetul pentru noi.

Prin urmare, sa ne asteptam ca in prima parte a anului 2012 sa se anunte un pachet suplimentar de masuri care macar teoretic sa realizeze tinta de 3%, urmand ca in a doua parte a anului sa se taie masiv din cheltuielile bugetare.

Sa vedeti atunci scrasnirea dintilor.

It only gets worse beffore geting better. You cannot create money out of nothing, and if you do, you’d have to expect working for nothing to create money instead.

Daily mood

Beliefs restrict you, while knowing empowers you. Every belief was handed to you. What you know comes from within. (Wayne D)

Daily mood

Give up the need to be right. Practice kindness and forgiveness instead, rather than being right all the time.

Interesul national & Securitatea financiara a zonei euro – Grecia va fi salvata

Cred ca potentialul faliment al Greciei nu mai reprezinta pentru nimeni de mult un element de noutate. Datoria externa a devenit insuportabila, iar Grecia e pe marginea prapastiei. Va intra sau nu in faliment? Asta pare sa fie una din intrebarile primordiale cu atingere directa la stabilitatea zonei euro.

Inainte de a da vestea aparent buna, tin sa reamintesc cititorilor ca zona euro nu exista. Exista intr-adevar tari vestive care au nevoie ca cineva sa munceasca pentru ei, in numele lor, si mai presus de orice, in beneficul lor, si exista tari emergente care au nevoie ca cineva sa le hranesca cu resturile ce raman dintr-o oconomie consumatorista. Insa tot resturi sunt.

Nu exista o abordare comuna si unanim aplicabila in politicile sociale, politicile monetare, politicle economice etc. Sau, in incercarea de a evita o oarecare nuanta de pseudo-discurs macroeconimic, asta se traduce in faptul ca suntem toti europeni, membrii aceleasi familii, cu singura diferenta ca parintii aloca unui membru al familei suma lunara de 3.000 de euro, iar celuilalt 200 de euro (in economia reala, alocarea se regaseste sub denumirile simbolice de salariu, ajutor de somaj, pensie, servicii sociale, invatamant gratuit, servicii utilitare decente etc).

Prin urmare, asa poate fi definita zona euro. Cativa frati aflati sub atenta ingrijire a unor parinti adoptivi denaturati si partinitori.

Cam atat despre zona, euro. Nu voi vorbi mai mult pe subiectul in cauza, din aceleasi motive pentru care nu voi vorbi de „Nora pentru mama” de exemplu. Mi-e sila.

Revenind la Grecia. Vestea aparent buna e ca Grecia nu va da faliment. Ceea ce vedem pe scena publica, discutiile contradictorii aprinse intre diferitele state ale Europei referitor la oportunitatea salvarii Greciei, sunt similare cu bataliile crancene din curtea noastra, Romania, dintre diferite partite politice. Aceleasi dobitoace cu trasaturi usor diferite, traind in pace sub acelasi acoperis, si latrand sau urland, sau macanind sau behaind sau mai stiu eu ce .... din cand in cand unele la altele doar pentru ca ceilalti sa-i poata deosebi cumva. Ideea e ca toate statele vor sustine cu siguranta salvarea Greciei. De ce? Este atat de evident, incat ma incearca un zambet amar.

Germania, Franta, Spania sau mai stiu eu ce stat din Europe nu au personalitate proprie, nu pot decide, nu pot tine conferinte de presa, nu pot face nimic. Tarile reprezinta o notiune acceptata cu referire la o adunare de ceva (oameni, teritorii, interese, etc). Insa o notiune si ata. Oamenii insa pot decide. Oamenii din Germania, Franta, Spania etc. Oamenii, nu tarile.

Si oamenii aceia ce interese reprezinta? Interesele nationale? Nationalismul nu este decat o forma de egoism colectiv. Plus ca nationalismul este scuza cea mai generalizata si general acceptata pentru a duce la indeplinire cele mai murdare planuri. In fata interesului national nimeni nu-si permite sa comenteze, nu se stie exact de ce, probabil ni se trage de pe vremea cand conducatorii inca ne mai reprezentau pe noi, oamenii de rand.

Astfel ca oamenii vor decide cu mintea limitata de materialismul in care s-au ingropat de buna voie, spre beneficiul altor oameni, ascunsi in spatele denumirii de sistem bancar. Acest sistem bancar, care, in acelasi limbaj de lemn, se presupune ca ar avea expunere mare pe Grecia. Ce inseamna asta? Inseamna ca o mana de oameni din spatele sistemul bancar au imprumutat cu amandoua mainile poporul grec, insitutiile statului grec, firmele private elene. Asta inseamna expunere. Pai cand s-au expus nu le-a fost rusine? De ce au stat expusi pana acum? Ca eu daca ma expun prin singurul mod la indemana – nudismul, nu cred ca ma pot plange ulterior ca am expunere mare, si ca sunt supus unor riscuri pe masura. Si nici nu pot sa am pretentii la altii sa-mi reduca expunerea, nu de alta, insa am un sentiment ca altii vor doar sa ma &*%@, profitand de expunerea mea. La banci e altfel, totusi, expunerea nu e reala,e doar pretextuala.

Decizia e simpla, ori Grecia e lasata sa se scufunde, creditele acordate pe teritoriul acestui stat nu vor mai fi recuperate in veci, bancile nu-si vor mai vedea banii inapoi (ci doar ceva drepturi depline asupra unor maslini acceptati anterior ca garantie), si prin urmare bancherii ajungi saraci ca noi, campaniile electorale nu vor mai putea fi finantate corespunzator, activitatea de lobby este scoasa de pe lista ocupatiilor de la AJOFM. Nu e asta optiunea castigatoare.

Prin urmare, Grecia va primi bani. De unde? De la BCE. Va primi bani, banii se vor distribui poporului grec care va putea returna creditele bancare. Iar cand bancile vor reusi sa se retraga cu pierderi minime, BCE va tuna asupra Greciei: Grecia, scoala-te si plateste-ti miliardele. Grecia se va cutremura, si va incerca sa asculte porunca BCE. Si pe acelasi principiu – ca o tara nu exista de sine statoare decat ca notinua pur teorretica – sau mai exact nu-si poate rupe oasele la munca pentru a obtine bani pe care sa-i dea BCE-ului, apeleaza la popor. Si le va spune – a venit vremea plangerii si scrasnirii dintilor. Ori platiti tot ce nu ati imprumutat de fapt, ori renuntam la suveranitate, si devenim, asa, un fel de sectie de productie germana sau franceza, apartinand unei alte tari si producand pentru o alta tara.

Est-ul (nu cel geografic, si cel al fenomenului de emergenta statala) va munci inca o data pentru bunastarea vestului. De ce s-ar lua o altfel de decizie?

Ca un comentariu separat – inclusinv cuvantul emergent semnifica iesirea dintr-un anumit mediu, nu zbaterea inutila in acel mediu precum sugereaza marii lideri ai lumii cand se refera la tari emergente. Emergent inseamna proasopat iesit din ceva (in acest caz, din tranzitie), si nu in plina tranzitie. Desi tarile din Vest bne privesc ca niste state care de-abai ne-am ridicat pe varfurile picioarelor, pentru a ne uita prin geamul gros cum altii mananca prajituri.

De ce se fac atatea eforturi colosale pentru salvarea Greciei? Pentru salvarea zonei euro, pentru integritatea zonei euro, pentru bunastarea generala a zonei euro? Trebuie sa va reamintesc ca aceasta zona euro e acelasi parinte adoptiv care discimineaza? Pentru ce sa salvam asa ceva?

Eforturile se fac pentru mentinerea profiturilor colosale ale catorva oameni ce detin in mod direct sau indirect sistemele bancare, institutiile statului, resursele naturale ale lumii.

Insa de eforturi avem si noi parte, insa de alta natura. Noi facem eforturi sa platim notele de plata rusnioase de la mesele la care se infrupta cei descrisi mai sus. Pentru ce?

Pentru INTERESUL NATIONAL. Si mai presus decat ata, pentru SECURITATEA FINANCIARA A ZONEI EURO.

Sa traiti, cutezatori europeni. Ura!

Criza economica – cauze evidente, solutii de neinteles

Analizele complicate ale pietei de capital facute de Roubini, Houdini sau Dumnezeu stie cum se mai numesc acesti profeti ai capitalismului mondial, nu sunt in masura sa lamureasca ce anume genereaza criza economica, si mai mult decat atat, ce trebuie intreprins pentru a iesi din aceasta situatie.

Ca si paranteza, intrucat nu merita mai mult decat o paranteza, e de remarcat interventia lui Isarescu, care sustine cu toata barbatia lui, si ma refer aici la caracterul lui nu la altceva, ca pentru a iesi din criza trebuie stimulate consumul si creditarile. I-as spune eu ce sa stimuleze, insa pastrez o oarecare limita a decentei.

E atat de simplu, incat si un copil, de l-ar interesa subiectul in cauza, ar putea articula cauzele reale ale crizei. Daca e sa urmam sfatul parintesc al mugurului nostru, Isarescu Mugur, stimulam consumul, stimulam si creditarea, nu e nici o problema pana aici, problema apare in momentul cand constatam ca atat consumul cat si creditarea trebuie stimulate cu bani. Bani care nu provin din somaj, din disponibilizari, din restructurari, din salariul minim de supravietuire, din ajutoare la incalzire, din scumpiri, din taxari excesive. Nu, banii ar trebui sa vina din salarii decente. Insa salarii decente nu se pot plati, ca nimeni nu consuma deci nu cumpara, prin urmare companiile nu vand, deci de unde sa primim noi salarii. Ups, am ajuns iar la consum, suntem intr-o bucla din care, daca patram aceeasi abordare de pana acum, nu cred ca avem vreo sansa reala sa intelegem fenomenul crizei economice, si cu atat mai putin, sa gasim solutii in consecinta.

Revenind la intelectul copilului generic mentionat mai sus, un „ceva” trebuie cumparat cu bani. Spune-i unul copil mic sa-ti dea jucaria lui in schimbul unei descoperiri de cont, sau a unei obligatiuni pe termen scurt sau mediu, sau in schimbul unui pachet de actiuni, si lista de mijloace de inlesnire a tranzactiei ar putea continua. Va spun cu toata convingerea ca nu veti reusi sa ii luati jucaria. De ce? Pentru ca nu-i oferiti nimic in schimb. El vede exact ce e de vazut: niste hartii pe care scrie cele ce am anuntat mai sus. Insa ii dati o hartie, nimic altceva. Pe scurt, nici o jucarie pentru nici o hartie. Punct. Acum incercati cu ceva ce l-ar putea interesa. Ceva „bun”, o alta jucarie, un favor, chiar bani daca si-a dezvoltat deja simtul banilor. Tranzactia nu mai depinde acum decat de gasirea pretului corect.

Ne-am situat de-a lungul timpului de ambele tabere, insa de fiecare data in mod dezavantajos. Am fost oameni mari, si am inceput sa mintim cu nerusinare pe cei ce ulterior era sa descoperim ca nu sunt chiar niste copii. Am crezut cu tarie ca putem pacali sistemele bancare. Si le-am luat banii, in schimbul promisiunii ferme de a-i returna inzecit. Stiam ca mintim, stiam ca nu suntem in stare ca strangem nici bani de paine, insa poate in minciuna noastra era si o oarecare doza de speranta inconstienta. Ne-a ajutat si mediul inconjurator sa ne cladim aceasta incredere. Economia duduia (abia acum aflam ca de fapt ea bubuia), eram primiti sub aripa ocrotitoare a NATO, UE, UEFA, CE sau mai stiu eu ce, eram democrati, PIB-ul crestea ca painea calda si multe altele. Si i-am crezut pe toti, sau, daca e sa fim sinceri cu noi, ne-am dorit cu ardoare sa-i credem. Si am imprumutat, obligandu-ne sa cedam o parte din venitul viitor bancilor, in conditiile in care venitul actual era deja insuficient.

Pe de alta parte, am fost si copii, insa copii prosti, sau copii usor de prostit. Aveam o jucarie, jucaria noastra: puterea de munca. Insa in loc sa primim bani sau foloase materiale reale, am primit promisiuni, hartii, sau daca e sa fim sinceri, nici macar hartii. Am primit promisiuni ca vom face cariera si vom castiga mai multi bani, am fost lasati sa ne plimbam cu masina firmei, ni s-a spus ca salarul va fi direct influentat de nivelul performantei etc. Apoi, nu s-a mai intamplat nimic. Cariera e deja un concept vag si prea putin definit, masina de firma s-a stricat si alta nu mai e ca-i criza, iar productivitatea muncii aflam in fiecare zi de la mass media ca e aproape 0. Detalii, relevant e ca ne-am vandut jucariile pe nimic.

Era o vreme in care jucariile se tranzactionau pe alte jucarii si atat, o vreme in care valoarea actuala cat si cea previzionata a unei jucarii era independenta de indicele Dow Jones, de piata RASDAQ, de indicele BVB, de cursul valutar, de indicele inflatiei etc. Aparitia banilor, echivalentul a tot si toate, a destabilizat piata de schimb pentru totdeauna.

Pai Doamne iarta-ma, cat costa totusi un bun oarecare, caci daca e sa ne uitam pe bursa, costa si 10 lei si 20 de lei, in functie de cerere si oferta, sau, pentru cei ce stiu despre ce vorbesc, in functie de avonurile si actiunile speculative.

Pai cat costa dom’le totusi bunul respectiv? Ma refer aici la suma costurilor de productie (costuri fixe cat si costuri variabile), la suma cheltuielilor financiare, la marja de profit, la tot. Pai eu inteleg ca din moment ce se vinde si cu 10 lei, probabil costul real de productie e undeva sub 10 lei, ca daca nu, cica se fac vinovati de dumping. Si cu astia 10 lei traieste toata lumea: salariatul isi ia salariul, angajatorul isi ia profitul, statul isi strange taxele, furnizorii de bunurii si servicii isi deconteaza facturile si asa mai departe. Pana aici e bine, nu seamana a criza.

Ce se intampla totusi cand bunul respectiv se tranzactioneaza la un pret dublu? Un calcul matematic de o simplitate rusinoasa ne indeamna sa consideram ca se dubleaza si profitul, si taxele colectate de stat, si salariile, si banii platiti furnizorilor de bunuri si servicii etc. Ce mai, o nebunie.

Ei, uite ca nu, si aici incep sa se formeze fundamentele crizei. Diferenta intre 10 si 20 de lei, se duce aproape in intregime la angajator (nu calculam in detaliu, proportia taxelor in cresterea respectiva, a costurile variabile etc). Iar noi incepem sa cumparam bunuri de 20 de lei, pe care desigur nu ni le permitem ca salariul a ramas la fel. Si imprumutam bani de la banca, doar 10 lei sa compensam diferenta. Si punem bunul respectiv ca garantie pt credit. Apoi pretul scade la bunurile respective din exat acelasi motiv pentru care a crescut initial – specula.

Si incepe criza. Angajatorul nu vrea sa-si vada profitul diminuat, si opereaza taieri suplimentare de cheltuieli, inclusiv de salarii. Statul nu-si mai colecteaza taxele, si impoziteaza suplimentar pe cei ce totusi le platesc. Angajatul nu-si mai permite sa plateasca ratele ca s-au taiat salariile. Banca isi vrea banii inapoi, pune sechestru pe bunul respectiv, il vinde cu 5 lei, si urmareste angajatorul pentru diferenta de pana la 10 lei;

Angajatul nostru isi da foc in fata primariei – nu mai are bani. Nu mai are nimic. Nici bani stransi, nici bunuri. A, de fapt mai are ceva – o rata mica pentru ceva ce nu are. Taxele catre stat s-au marit, ajutoarele de stat au scazut, salariul s-a diminuat, bunurile i s-au confiscat, si a ramas si cu o datorie catre banca pentru un bun pe care nu-l mai detine.

Banca ce face? Are un bun care valoreaza nimic, si un credit nerecuperat. Pai vorbeste cu statul, care ii da niste banuti familiei aluia mort in piata publica, astfel incat acestia sa poata plati datoriile la banca. Si gata. Banca si-a primit banii inapoi, angajatii au ramas cu ochii in soare iar, iar statul incearca sa supravietuiasca in timp ce resusciteaza cazuri similare nenorocitului nostru ars in fata primariei.

In sfarsit, ce spune Isarescu nostru? Pai, ii spune vaduvei sa–si stimuleze consumul si sa imprumute bani, sa deblocheze dom’le criza. Ce ar face orice vaduva (sau potentiala vaduva)?! Simplu, l-ar baga pe Isarescu asta pe unde a iesit, iar si iar, si iar si ... ati prins ideea. Iar oamenii de rand, inclusiv cei loviti rau de criza – cei simbolizati in articolul curent de „vaduva” noastra, ar strange banutii, ar cheltui mai putin, s—ar apara cumva. Isarescu, ia notite.

Deblocarea crizei? Astept deblocarea fondurilor din locurile in care s-au blocat cu atata avaritie. Pana atunci, nimeni nu va cumpara nimic, nimeni nu va mai avea de ce sa produca, nimeni nu va mai avea asupra a ce sa aplice taxe si impozite, nu se vor mai plati rate, se va pune sechestru pe toata Romania ... si gata. Va ramane statul sa se auto tazeze si impoziteze, vor ramane bancile cu toate apartamentele, masinile, masinile de spalat, combinele audio, epilatoarele si frigiderele odata cumparate in rate - si nu vor reusi sa le vanda nimanui, iar noi..... Noi o vom lua de la capat, dand valoare reala bunurilor reale.

Sau nu .... mi-e teama ca suntem prea tampiti (scuzati expresia) sa invatam ceva din toate astea. Mi-e teama ca vom depune toate eforturile sa sustinem sistemul capitalist.

Insa oricare ar fi deznodamantul, un lucru este clar, Isarescu trebuie sa stimuleze ceva, sau pe cineva.

CRIZA MONDIALA – abia acum incepe

Lumea o fost zguduita de ceea ce a fost numita cu prea mare usurinta “criza mondiala”. Intr-adevar am resimtit cu totii inceputul a ceea ce va reprezenta in anii urmatori cea mai grava forma a crizei globale: criza financiara.

Daca efectele unei eventuale crize alimentare pot fi contracarate cu o oarecare redistribuire a resurselor la nivel mondial, evident cu un anume cost, daca o criza a resurselor naturale poate fi atenuata de o substituire a acestor resurselor cu altele complementare, momentan prea putin populare, daca incalazirea globala nu genereaza decat o oarecare adaptare a oamenilor la anumite schimbari atmosferice, precum si o minora repozitionare teritoriala in functie de terenurile revendicate de natura, daca o criza imobiliara poate fi preintampinata

Manipularea e-G8

Conform site-ului http://economie.hotnews.ro/: „Sarkozy saluta un vector al libertatii de exprimare si pledeaza pentru reglementari minimale ale Internetului”

Probabil sunteti la curent cu desfasurarea summit-ului e-G8. Pe scurt, evitand un limbaj greoi, e-G8 summit e intalnirea marilor puteri ale lumii, in case se incerca ingradirea unui domeniu sub aparenta asigurarii securitatii individului.

Acum a venit randul internetului. Daca cineva considera

Cea mai influenta celebritate din lume

Probabil la citirea titlului, ganditi la fel ca mine, si anume ca cineva a fost desemnat ca „cea mai influenta celebritate din lume” intrucat a reusit sa schimbe mentalitati, legi si ordonante, constitutii si altele de acest fel, reusind in cele din urma sa forteze mana statelor, institutiile financiare, companiilor petroliere, corporatiilor etc sa reduca emisiile poluante in atmosfera, sa elimine saracia din tarile lumii a treia, sa asigure educatie si asistenta medicala tututor oamenilor din lumea intreaga, sa incrimineze avorturile, sa aduca pacea in zonele de razboi, sa asigure comuniunea intre crestini, musulmani, evrei, budisti etc.

Daca nu ati gandit ca mine, probabil ati gandit ca toti ceilalti. Si, spre deprimarea mea, ati avut dreptate.

Cea mai influenta celebritate din lume este, conform unui articol din http://www.mediafax.ro/, Lady Gaga, care se pare ca a detronat-o pe Oprah. Mai bine imi puneam sinapsele la microunde, decat sa le fortez sa inteleaga aceasta „stire”.

Nu am inteles

Lectii de viata (11-20)

Dupa cum am promis, am revenit cu urmatoarele 10 lectii de viata de la Wayne Dyer:

11.Renunta la incarcatura materiala. Cu cat esti mai putin atras de latura materiala, cu atat ve fi mai fericit. Ofera nu pentru a obtine. Ofera fara sa ceri ceva in schimb, si fara sa spui la nimeni. Doar ofera.

12.Fii multumit cu ceea ce esti. Sunt ceea ce sunt! Este in regula, atat timp cat nu ranesti pe nimeni prin asta. Nu trebuie sa-ti ceri iertare pentru nimic, nimanui, pentru ceea ce esti.

13.Ceea ce gandesti se reflecta in exterior. Ai puterea sa faci lumea

Lectii de viata (1-10)

Wayne Dyer - sursa formidabila de informatie. Redau mai jos 10 din cele 101 ganduri de transformare a perceptiei personale asupra vietii.

1.Fii convins ca exista o inteligenta invizibila in tot, iar noi avem puterea de a intra in contact cu aceasta. Inteligenta este in tot si in toate. Inlusiv in tine – esti plin de energie, de putere.

2.Aceasta e aventura ta catre un nivel superior de constientizare. Nu-ti pierde timpul incercand sa rezolvi problemele exterioare. Priveste inauntrul tau.

3.Nu exista accidente in viata . Orice intamplare aduce cu sine o invatatura.

Quiz: ce desert esti tu?

Don;t you just love taking quiz?

Ei, uite am gasit ceva foarte inteligent pe www.kudica.ro Citez: "O delicioasa prajitura cu ciocolata ori o combinatie de fructe exotice? Rezolva urmtorul test si alfla ce desert esti tu"

Incercand sa trec peste greselile gramaticale din textul citat, mi-am zis ca totusi quiz-ul merita toti banii. Astfel, pentru domnisoarele cititoare de reviste on-line: rezolva urmtorul test si alfla ce desert esti tu.

Esti gata?
Da click prin zona!
Mai da o data!

Baita bebe

Initial ma refeream la acest topic sub titulatura de “cum se spala un nou nascut”, apoi am fost apostrofat ca cica nu „se spala” ca nu e soseta, ci se spune ca-i faci baita, si ca nu e „nou nascut” ca e prea impersonal – si de fapt e bebe. Prim urmare titlul: Baita bebe.

Desi pare simplu, nu e, astfel ca m-am gandit sa vin in intampinarea cititorilor, si sa impartasesc procedura de success de spalare/baita nou nascut/bebe.

Temperatura camerei

Se pregateste camera la temperature optima – cand lui bebe ii place sa stea in …. pielea goala, iar tu mori de transpiratie; Iti vei da seama pe parcurs cat de cald e prea cald

Pentru o viata sanatoasa …..

…. consumati minimum 2 litri de lichide ….

Ma trezesc, fac o cafea. Plange bebe. Nu mai beau cafea. Ma intorc, imi pun cafea, e rece. Fug sa o ajut pe mamica “sa-I dam picaturile”. Vin inapoi, beau cu sete dn cafea. E amara. Foarte amara. Si rece. Nu-mi mai trebuie cafea. Mai bine un pahar cu apa plata. Ma uit dupa sticla de apa. Nu e. Ma intorc in camera lui bebe. Aha, acolo e, stiam eu. Nu am voie sa beau din ea, ca cica am fumat si nu e frumos sa beau din aceeasi sticla din care luam apa pentru “formula”. Ma duc nervos spre baxul cu apa, in balcon. Ma opresc brusc. Nu ajung la apa. In calea mea sta uscatorul de rufe  [... ... ...]

Back again

Mi-e greu fara blog. Intr-o lume egoista, limitata si contra-productiva, am nevoie sa scriu. Am avut insa nevoie de o perioada de evadare, perioada in care sa-mi sedimentez gandurile imprastiate si controversele.

Am fost dezamagit de spatiul virtual, de cei ce, prin prostia lor murdaresc totul in jurul lor, si am fugit, m-am retras. Revin acum, pe acelasi blog, insa cu un alt mind-set. Desi mi-ar fi facut o placere incredibila ca multi dintre cititorii blogului sa aplice principiul „daca ai de ales intre a tace si a parea destept, sau a vorbi si confirma contrariul, alege prima varianta”, totusi, eu sunt singurul [... ... ...]

Asteptarea a luat sfarsit ... sau ....

Semne ... peste tot semne. Depinde de mine sa le remarc sau sa le ignor. Mi-am incheiat activitatea pe FaceBook, deoarece ... de fapt nu am nici un motiv pentru asta, la fel cum nu aveam nici un motiv sa-l pastrez.

Mi-am adus aminte de cineva, o persoana a carei exprimare in scris ma mai scotea putin din mediocritatea exprimarii verbale care ma inconjoara in majoritatea timpului. Nu am mai accesat de mult adresa blogului persoanei mai sus amintite, nu am avut timp, sau orice alta scuza este aplicabila. Am reusit acum sa tastez intreaga adresa a blogului, si, cu surprindere observ ca ... a mers mai departe, am renuntat la blog. [... ... ...]

Tatic de baietel sau tatic de fetita?

Mi s-a spus pe FaceBook ca eram cumva vazut ca “tata de fetita”. Deodata, uitandu-ma in jur, se facu ceata, o ceata rece si deasa pe care am numit-o simplu incertitudine. Ce inseamna „tata de fetita”? E de bine, e de rau?

Inseamna oare ca am inclinatii spre jocuri erotice cu papusile pe care i le voi cumpara eu din Auchan? Ca de-abia astept sa plang cu ea cot la cot pentru orice problema reala sau inchipuita? Ca mi-ar sta bine cu fustita sau colanti?

Sau dimpotriva inseamna ca

Voi fi tata. Sau unchi … Sau, nu stiu ….

Sunt confuz. Am aflat in urma cu 22 de saptamani ca am sa fiu tata. Acum am primit un telefon, si mi s-a spus ca voi fi unchi. Si cica nu mai e vorba de 22 de saptamani, ci de 4. Nu mai inteleg. Voi fi tata sau unchi. Si cate saptamani sunt pana la urma, 22 sau 4?

Lasand gluma la o parte, voi avea un bebe mic, si am aflat ca va avea si un partener de joaca, un alt bebe care tocmai si-a anuntat prezenta in familia fratelui meu.

Nici ca se putea mai bine. Vom sta la povesti, vom impartasi bucurii si frustrari, ne vom manifesta nepriceperea in cresterea copiilor. Vor creste cumva impreuna, chiar daca la 800 km distanta. De-abia astept sa ne vedem in formatie completa, sa facem un concediu ceva pe undeva, sa-i lasam pe strumfi sa se cunoasca.

Pacat ca nu

Dialog .... la farmacie

Vineri dupa-amiaza. Dupa o sesiune de 3 ore de tratamente stomatologice, ce a urmat unor altor sesiuni in cursul saptamanii, am cedat. Ma durea tot, dinti, masele, spatii libere, nervi, mandibula .. tot. Am iesit fulgerator din casa si m-am indreptat spre prima farmacie, de unde aveam de gand sa ma aprovizionez cu un geamantan de pastile, orice, numai sa iau o supradoza si sa-mi treaca.

Ajuns la farmacie, in loc sa-mi iau pastile, am socializat cu d-soara de dupa tejghea:

Eu:           Aveti Algocalmin fiole?
D-soara:   Da.
Eu:           Imi dati si mie o cutie, va rog?
D-soara:  Aveti reteta?
Eu:           Nu.
D-soara:  Nu pot sa va dau fara reteta.
Eu:           Dar Coxtral aveti?
D-soara:  Da, dar

Cosul cu fragi

Am intalnit conceptul de „cos cu fragi” intamplator, pe un site, NLP mania. Nu are nici o legatura cu fructele, sau cu activitatea de impletit nuiele, si ... cu stresul in una din formele sale cele mai grave, depresia.

In ultimul timp, tot mai multi oameni sunt stresati, si cumva, fara a constientiza, cad intr-una din extreme, cum ar fi depresia. Nu am de gand sa postez aici definitia depresiei, intrucat nu asta a scopul articolului, ci am sa detaliez ce am inteles eu din acest „cos cu fragi”.

La urma urmei, poate fi orice in cosul ala, fragi, capsuni, dovleci, varza ... numai sa fie ceva preferat de tine (ma indoiesc totusi ca varza se regaseste printre preferintele tale culinare extreme). Iar cosul la randul lui, poate fi orice, o galeata, o sacosa de plastic, o geanta, uun bidon sau Dumnezeu mai stie ce, numai sa fie ceva in care sa pui fragii, sau dovlecii.

Pentru a ridica totusi ceata, cosul cu fragi se refera la acele mici placeri ale vietii,

Divide et impera - versiunea romaneasca

Cea mai mare realizare a tuturor guvernelor ce s-au perindat pe la conducerea frumoasei noastre tari, a fost ca au reusit sa ne dezbine, sa ne canalizez frustrarile impotriva noastra.

Am mai urmarit in ultimele zile articolele ce faceau referire la potentiala reducere a concediului pentru cresterea copilului de la 2 ani la 1 an. Si nu atat articolele care nu precizeaza altceva decat ca exista un proiect de lege ce va intra in dezbatere parlamentara, ci mai mult comentariile cititorilor. M-am ingrozit. Tot felul de remarci, care de care mai impertinente. Cum ca 2 ani de indemnizatii inseamna raiul pe pamant pentru tigani, cum ca „in afara” concediile sunt mult mai reduse ca si numar de luni, cum ca un copil este conceput din considerente materiale, cum ca lumea asteapta pomana de la stat, cum ca o indemnizatie reprezinta „generozitate” din partea statului.

Inainte de a intra in detalii pertinente, imi rezerv dreptul de a posta si cateva aprecieri mai „delicate” sa le spunem. Asadar, daca te numeri printre cei ce gandesc ca mai sus

Indemnizatia pentru cresterea copilului - 1 an

Injumatatirea perioadei de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilui – ultima idee neconventionala elaborata de Ministerul Muncii. Asta ne va scoate din criza.

Ma pufneste rasul. De ce?! Pentru simplul fapt ca nu-mi pot permite sa ma enervez, atat timp cat singurul care va avea de suferit voi fi tot eu.

Munca „la negru” e in floare, contrabanda cu tigari la fel, fiscalitatea ramane si acum doar un concept teoretic, persoane sanatoase se declara handicapati doar pentru a obtine o pensie si sa scape de munca, in timp ce persoanele cu handicap traiesc in niste conditii mizere, tineri sau oameni in floarea varstei se pensioneaza pe caz de boala, desi singura lor boala este lenea, venitul minim garantat se acorda fara o minima verificare, chiar si

Workaholic – intre ineficienta si false iluzii

Conform definitiei disponibila pe wikipedia, un workaholic reprezinta o persoana dependenta de lucru. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i si placa ceea ce face, ci pur si simplu este dependenta, nu se poate separa. Desi nu exista o acceptiune medicala a acestui concept, fenomenul de dependenta de munca are adesea simptome similare oricarei forme de dependenta, precum: stres excesiv, tulburari obsesive – compulsive de personalitate etc.

Totusi, in ultimii ani, am observat ca persoanele „workaholice” tind sa interpreteze aceasta caracteristica, ca fiind un atu, o dovada a importantei pozitiei intr-o companie sau alta, o confirmare a capacitatilor.

Sub masca discursului incarcat de regrete, drame emotionale, suprasolicitare etc, se observa clar tonalitatea ce exprima acea mandrie murdara

Cumparaturi – conflictul dintre generatii

Sambata am fost la piata, sa-mi refac stocurile de fructe si legume. De obicei nu aruncam banii de aiurea, cu atat mia mult pe mancare. Asa ca ne-am inarmat cu rabdare, si am pornit., in incercarea de a gasi cele mai naturale, convenabile ca pret, si diversifcate cumparaturi.

Am cumparat 4 kg de mere, mere sanatoase, romanesti, la 1.5 lei/kg. Sunt exceptionale, si sunt la jumatate din pretul de la Kaufland sau orice alt supermarket care vinde mere din Dubai sau din alta zona recunoscuta pentru orice, numai pentru agricultura nu. Am mai luat niste morcov pentru suc, ceva ceapa, si telina pentru .... ciorba cica. In rest, ne-am mai agatat de o salata verde, o varza, si cativa caini ... catei de ustoroi. Iesind din piata ne-am gandit ca ne mai trebuie si ceva proteine si lipide. Ne-am indreptat rusinos catre un magazin din zona, si am luat cateva oua, masline, iaurt si o 2g de pastrama sa mancam cand ajungem acasa. Incercam sa nu mancam multe tempenii din comert, afumaturi, costite, mezeluri, salamuri etc, insa stiam din experientele anterioare ca odata ajunsi acasa, nu mai are nimeni rabdare sa faca o salata, sau sa desghete vreun piept de rata impuscata.

Deodata, amestecati printre pensionari, ne-am zis unul altuia ca parca meritam un pachet de unt bun. Am pus eu ochii pe un pachet de unt President, cel mai scump din vitrina. Parca imi era rusine fata de pensionarii aflati la rand cu noi, insa, am zis: Ce naiba. Muncesc de nu mai stiu de mine, merit si eu un pachet de unt bun. Ultima data mi-am luat unt President din Iasi, adia acum mai mult de 3 ani. Ce naiba, sa lasam 82% grasime sa curga prin vene, sa se depuna prin capilare, sa duca colesterolul pe alte culmi.

Am auzit deodata o voce, apoi alte 2 li se alaturara: „Da, e bun unul asta, de fapt e cel mai bun. Sa aveti grija sa nu puneti sare daca puneti sandwich-uri, ca e deja sarat. Se merita chiar daca e putin mai scump. E foarte bun unul asta”. Ma uit imprejur, si vad o adunatura de pensionari care, spre surpinderea mea isi dadeau cu parerea referitot la untul meu President. Stiu ca e vorba doar de socializare, insa ma uitam la sotia mea, ea se uita la mine, si am ramas oarecum inremeniti: astia pensionarii, necajitii societatii, grevistii cu norma intreaga, scandalagiii scarii .... astia sunt cei ce se hranesc cu ... President. Ei fac sandwich-uri. Cu President. Eu ma gandesc ba la alimentatie sanatoasa, ba la „value for money”, ba la rate, ba la multe altele, si ei saracii din pensioara aia mica, manaca President.

Ne-am retras subtil, ne-am asezat frumos la rand la „raionul” de preparate din carne. Am luat o costita, am dat vreo 2 sau 3 lei. Si am luat cele 2g de pastrama pe care am mai dat vreo 4 lei. Pentru noi era suficient cat sa mancam cand ajungem acasa, si cat sa nu supra-solicitam analizele medicale anuale. Am fost amandoi placut impresionati cand am vazut pe lista de preturi: gaturi de pui, 2.2 lei/kg, si spate de rata, 2.9 lei/kg. Ne-am zis unul altuia: este exceptional, faci niste ciorbe de nu-ti mai trebuie nimic, si la pretul asta, e incredibil. Ne-am bucurat ca daca incerci, se pot gasi tot felul de alternative convenabile. Bine, asta daca nu ai o incliatie nativa spre shaworma, pizza, fripturi si toate celelalte produse de infundat venele, si suprasolicitat ficatul.

Insa chiar inaintea noastra vad iar un pensionar (tin sa mentionez ca in magazim eram, cu mici exceptii, singurii reprezentanti ai grupei de varsta 28 – 55 ani, si magazinul era plin de oameni). In fine, vad un pensionar caruia i se ofera cu eleganta 2 pui congelati, o bucata respectabila de pastrama, si inca ceva pungi congelate – pe care nu le-am putut identifica. A platit, si a iesit.

Acceasi pensionari, aceeasi grevisti de profesie, acceasi necajiti, .... isi iau carne cu sacul. Si mie sa-mi fie mila de ei, eu sa-mi reprosez ca nu cotizez suficient la bugetul de stat sa le dau lor ajutoare de tot felul?

Au reduceri sau grauitati la transportul un comun, la transportul CFR, la cheltuielille de intretinere, la taxe si impozite, la tot. Nu-si pot plati intretinerea, insa au apartamente de zeci de mii de euro. Eu am bani de intretinere, insa am rate de sute de euro. Si nu, nu am nici un fel de facilitate.

Jos pensionarii, zic. Stiu, veti comenta ca nu toti pensionarii isi permit asa de multe, si ca majoritatea stau in casa si-si numara pensia lor mizera. Atunci rectific: jos pensionarii din magazinul de langa Piata Iosefini. Sa le stea puiul in gat. Sau gatul de pui in gatul de pensionar.

Nu mai am rabdare

Am intrat in a 15-a saptamana. De fapt, sotia cu al nostru bebe, insa ma simt parte integrata in proces, asa ca am intrat si eu odata cu ele, in saptaman a 15-a. Inca mai vorbesc despre ele ca si cum ar fi doua fetite, sotia si fetita noastra. Asta pana aflu ce anume ne pregateste Doamne Doamne. Mai sunt 10 zile, si sper sa aflu si eu ce va fi: fata sau baiat. Insa nu mai am rabdare.

Ne gandim la ce nume ii vom da, argumentam, contraargumentam, insa in final ne dam seama ca nu stim ce va fi, fetita sau baietel.

Si ne linistim, prefacandu-ne ca putem sa o lasam pe mai tarziu. Si ne concentram atential asupra burticii, macar burtica stim sigur ca e o ea. Si e o ea frumoasa. Ne uitam, ascultam sa vedem daca se aude vreo inimuta ceva, iar ne uitam, ii vorbim, in caz ca ne aude sa stie ca face parte deja din familie. Acum nu stiu eu prea multe, insa am citit ca are pumnul acum de dimensiunea unui bob de mazare. Ma si gandesc cum invarte el/ea pumnul de vreo 3 ori prin aer, si apoi o pocneste zdravam pe maica-sa sa-si faca simtita prezenta. Ei, asta urmarim noi, urma loviturii de mazare, insa nu prea reusesc sa o percep. Insa ne pastram atentia neadormita, si vigilenta ascutita, poate poate.

Insa e fetita sau baietel? Of, nu mai am rabdare. Tot ce vedem este ca se incapataneaza sa impiedice incheierea ultimului nasture de la fiecare pereche de pantaloni ale sotiei, si ca isi face loc din ce in ce mai abuziv in burtica. A, si cica aude acum. Am si profitat, de cum am auzit, si am intrebat: mai, ce esti tu, fetita sau baietel? Stiti ce mi-a raspuns? Nimic. Oare nu-si respecta tatal? Vedem cand apare.

In fine, nimic special, desi totul e special in fiecare zi. Asteptam vesti.

A venit, a venit toamna …

Acopera naibii tramvaiul ala cu ceva. Mai, nu glumesc, e frig, e frig ca naiba. Astept in fiecare dimineata tramvaiul 4 (sau patrule cum se zice prin zona), si ma inseninez de fircare data cand il vad, la gandul ca poate poate de data asta va fi cald inuntru. Dezamagire de fiecare data.

Apas butonul, usile se deschid elegant izbindu-se in lateral, urc, si promoroaca incepe sa se instaleze pe mustatile mele proaspat barbierite. Ma intreb: oare urc sau cobor? E mai frig inauntru decat afara.

Am de ales acum: sa stau in picioare pe jumatate adormit, dupa o noapte dormita partial, sau sa iau loc, civilizat, pe unul din cele cateva scaune libere, de pe care specimenele locale au smuls cu salbaticie pernutele alea, sau cum s-or mai numi. Aleg sa iau loc. E genul de decizie de la care nu poti sa dai inpoi, ca si cum ai decide sa te arunci de pe o stanca. Odata asezat, simbioza parte dorsala – scaun e atat de unificatoare prin prisma stratului de gheata ce se formeaza intre cele doua entitati, intrucat vointa personala este anulata.

Din experienta proprie stiu ca in lunile ce urmeaza va fi si mai frig. Sper totusi ca pana atunci testosteronul sa se autodepaseasca, si sa declanseze o pilozitate nemaintalnita in partile pe care le aminteam anterior. Poate nu-mi va mai fi frig.

A venit toamna ....

Surse de demotivare la birou

Am un „personal feeling” ca daca intrebi pe oricine daca re vreo sursa de demotivare la birou, 99% vor raspunde DA categoric. Restul de 0.2% (si nu am folosit aleatoriu notiunea de „restul”) sunt probabil cateva „asistant managers”pentru care pretul acoperit in natura nu reprezinta un cost considerabil. Insa, fiid vorba de statistica, probabil e mai eficient sa ne concentram atentia pe cei 99%.

A, va intrebati ce s-a inamplat cu procentul de 0.8%. Si eu ma intreb, intrucat ori sunt sub medicatie pentru a tine sub control vreo afectiune psihica majora, ori au un comportament generat de ingerarea excesiva a plantelor etnobotanice.

Revenind la cei 99%, la noi, amenii de rand, cati dintre noi nu a avut vreodata parte de vreun incovenient? Si cati dintre noi nu au asociat aproape imediat o sursa exerna acelui incovenient?

Nu intentionez sa vorbesc teoretic, ci va asigur ca pe parcursul celor 7 anisori in campul muncii, am reusit performanta de a gusta, degusta si a fi dezgustat de fiecare incovenient pe care il voi descrie ai jos. Si am sa incep cu concluzia, pentru a fi cat mai clar posibil: principalele surse de demotivare la birou sunt perceptiile noastre eronate referitor la cum ar trebui sa arate exteriorul pentru noi. Sau cum spune Wayne Dyer, a critica ceva sau pe cineva, nu face altceva decat sa ne caracterizeze pe noi insine ca fiind persoane carora le place sa critice. Nimic mai mult.

Sa trecem in revista totusi principalele surse de demotivare la birou, precum si interpretarile personale, astfel incat sa observam ca principala cauza a demotivarii suntem noi, si nimic altceva sau altcineva.

Nivelul salarial

Cred ca acesta e unul din principalele surse de deotivare in pereptia maselor. Totusi, cum ajungi sa fii nemultumit de salar, atat timp cat ai semnat o oferta de munca la angajare, si stiai foarte clar ce ti se ofera. A, probabil unii colegi castiga mai bine decat tine. Sa fim seriosi, nu se poate sa castigi mai bine decat toti colegii, astfel ca, mereu vor fi altii care castiga mai bine ca tine. In plus, v-ati gandit vreodata ce anume a facut acel cineva pentru a castiga mai mult? Te-ai gandit ca poate in spate sunt renuntari (inclusiv la orgoliul personal), negocieri, riscuri asumate si multe altele? Te-ai gandit vreodata ca cel ce te angajeaza te plateste pentru ce asteapta el de la tine, si nu pentru ce esti tu dispus sa oferi, sau ce censideri ca e echitabil? Angajatorul nu este asociatie de binefacere. Daca statul in cap se plateste bine, ar trebui sa te gandesti sa stai in cap, insa daca este prea neconfortabil pentru tine, sau mult peste principiile tale de pozitionare, ar trebui sa-ti cauti un alt angajator. Inca o data, nu lucram in asociatii de binefacere.

Promovarile inechitabile

Inechitabile in raport cu ce? In raport cu grila ta de performanta? Ai muncit ca un sclav in ultima perioada si totusi colagul tau a fost promovat? Si doar pentru ca zambeste frumos? Asa, si? Ti s-a spus la angajare ca performanta este garantul promovarii? Desigur ca performanta este un element de nelipsit la baza promovarii, insa poate ca o persoana cu o atitudine pozitiva aduce mai multa productivitate in colectiv decat un tocilar. La urma urmei, poate asa ii plac managerului persoanele care zambesc. Pe tine ce te opreste sa zambesti? Ce ai de pierdut? Cine spune ca acele criterii stabilite de tine sunt definitorii pentru promovare. Adu-ti aminte, si scrieti si pe perete undeva, sa tii minte, lucrezi la angajator dupa regulile angajatorului, El da banii, el face regulile. Probabil cand ai sa dai tu banii, ai sa excluzi de pe lista de promovari persoanele care zambesc, asa la dusmanie. Insa pana atunci daca ai nevoie de banii lor, ar fi bine sa te aliniezi asteptarilor. A, si nu, nu are nimeni obligatia sa-ti spuna ca la clasa 1 ce ai de facut pentru a promova. Ai si tu un creier, sterge praful de pe el, si foloseste-l.

Lipsa beneficiilor

Nu ai prima de Craciun, nici de Paste, nu ai prima de vacanta, nu ai bonuri de masa, nu ai trasport asigurat, nu ai cantina, nu ai sporuri de tot felul. Auzi, dar daca stai acasa iti da cineva prima de Sarbatori? Iti da bnuri de masa? Iti asigura cineva transportul pana la Mall si inapoi? Ai bucatareasa personala acasa? Primesti spor de spalat vasele, sau de dat cu aspiratorul? Cum de ai pretentii la altcineva sa-ti asigure toate astea, cand acasa nu ai nici 10%? Eu zic sa apreciezi bonusurile atatea cate sunt, ca daca stai bine si te gandesti, beneficiezi si tu de cateva.

Dotarile materiale ale biroului

Birouri vechi, lumina slaba, spatiu limitat, lipsa aerului conditionat? De ce exagerezi? Probabil acasa ai un birou de doua ori mai mic, si scrii tinand laptop-ul in brate asa cum fac eu. La fel de probabil, in vremurile cand te concentrai de zor la Need for Speed Underground, cereai chiar tu sa se stinga lumina, iar spatiile supra-aglomerate din „Internet – Cafe”-uri nu te-au impiedicat niciodata sa petreci acolo ore intregi. Cat despre aer conditionat, din cei 25, 30 sau 40 de ani, de cati ani ti-ai instalat acasa aparat de aer conditionat? Insa ai pretentii inca de la inceput de la angajator sa iti ofere toate astea, pe motiv ca „lucrezi pentru ei”. Nu, nu lucrezi pentru ei, lucrezi pentru salar.

Colectivul de colegi

Un coleg vorbeste prea mult, un coleg face pe-a suparatul si sensibilul, un altul freaca un pix de-i iese pasta pe nari, altul bate tacticos cu ungiile in birou ritmul unei melodii numai de el stiuta, altul ofteza la fiecare 5 secunde din lipsa de bagare in seama in timp ce altul rade la fiecare 5 secunde din acelasi motiv. Unul vorbeste toata ziua la telefon cu toata familia lui extinsa, altul vorbeste urat, altul povesteste cum i-a iesit lui nu stiu ce eczema pe „aripioara dorsala”. Da, e urat, stiu, fiecare din comportamentele de mai sus. Insa pentru comportamentele grave exista codul de conduita, exista anchete disciplinare, exista penalizari, si in cele din urma exista concedieri. Pentru toate celelalte, existi tu. Daca te enerveaza ceva, da-i ignore. Sau zi-i de ma-sa, insa nu asista pasiv, urmarind cu interes clipa urmatoare cand ai sansa sa te plangi din nou. Nu esti in familie, nu esti intre prieteni. Nu te poti astepta sa te placa cineva sau sa aiba un comportament confirm asteptarilor tale. Din nou, iti poti scrie asta pe perete undeva: la servici esti un angajat si atat. Daca reusesti sa creezi si relatii de prietenie, felicitari. Insa nimeni nu are obligatia sa te inghita cu toate mofturile si pretentiile tale. Daca ti se pare ca e nedrept, ai dreptate. Insa asta nu schimba cu nimic situatia.

Managementul defectuos

In linii mari, in acceptiunea economica, managementul defectuos este definit ca reprezentand totalitatea deciziilor si masurilor implementate de management, masuri si decizii care au dus intr-un final la colapsul organizatiei in cauza sau la o stare premergatoare colapsului. In acceptiunea ta, management defectuos inseamna orice umbra de comportament managerial care te pune pe tine in umbra din orice punct de vedere. Pai managementul ala e managementul tau, sau managementul firmei? Daca ar fi al tau, probabil ai fi indreptatit sa-l auditezi. Insa pana atunci, trage aer in piept, uita-te in jur, si vezi ca pentru altii,probabil managementul nu e la fel de defectuos. Pune-ti un semn de intrebare. Atat.

Overload-ul

Subiectul preferat al romanului. Munca peste masura. Sa va spun ceva, nimeni nu munceste peste capacitatea sa de munca. Nimeni nu poate ridica 500 kg de la sol doar pentru ca asa a zis sefu’. Ca vii obosit acasa, e mai mult decat probabil, insa nu mergem la jacuzzi. Din cate stiu eu, munca genereaza oboseala. E un lucru firesc.

Lipsa aprecierii si recunoasterii

Vai, mi se rupe. Inima, vreau sa zic. Nu-ti mai zice nimeni bravo, nu-ti mai da nimeni bulina rosie, sau alba ca nu mai tin minte de care era, nu-ti mai da nimeni premiul I, nu-ti mai face nimeni coronita. Flash news: ai crescut, esti mare. Din nou, iti amintesc, nu muncesti pentru „bravo” ca daca ar incepe firma sa-ti umple fluturasul de salar cu bravo, nu stiu daca la plata intretinerii se accepta acesti bravo ca intrument de plata. Stiu, orgoliul nostru cere multe, insa asta nu creeaza oligatii de partea cealalta. Totusi, daca obtii un well done, apreaciaza-l asa cum trebuie, ca e gratis.

Lipsa perspectivelor de promovare

Pentru tine da. Pentru altii vad ca se poate. Cum, nu stiu. Sau stiu, insa stiu pentru mine. Decat sa te plangi, gandeste-te cat mai obiectiv si sincer ce esti dispus sa sacrifici pentru a fi promovat. Esti dispus sa lucrei ore suplimentare? Esti dispus sa-ti asumi sarcini peste fisa postului? Esti dispus sa-ti schimbi orasul, tara? Daca nu, e in regula. Insa nici ei nu sunt obligati s te promoveze doar pentru ca ai luat odata bursa in scoala primara.

Lipsa sigurantei locului de munca

La urma urmei, avem in fiecare zi si lipsa sigurantei zilei de maine. Cum sic batranii: azi esti, maine nu se stie. Totusi nu-i scoatem ochii lui Dumnezeu ca nu ne spune exact cat avem de trait, sau daca vom fi calcati mainde de Accelarat-ul de Mangalia. Avem siguranta locului de munca, insa doar pentru astazi. Maine nu se stie.

Sunt constient ca pana acum, pentru cine a avut rabdarea sa citeasca, am enervat la culme pe multi. Am enervat pana la dsperare, am creat antipatii, si am razvratit o multime de oameni care se auto-intituleaza „de buna credinta”. Scopul nu a fost acesta, nici pe departe.

Vreau totusi sa atrag atentia ca toate cele de mai sus nu s-au schimbat, nu se schimba in timp ce cititi tampeniile astea, si nu se vor schimba, decat probabil, ca urmare a unor factori ce nu tin de noi. Insa perceptiile noastre se pot schimba, atitudinea noastra se poate schimba. Si in cele din urma, rezultatele noastre pe plan profesional si personal se vor schimba.

Daca nu putem schimba exteriorul, ne putem schimba noi.

Sunt constient ca multi dintre voi vor alege sa se planga in continuare, sa isi perfectioneze calitatea de victima. Orice, numai sa nu se schimbe. Insa, din pacate vor fi schimbati, si va fi prea tarziu pentru ei.

Din nou, va reamitesc ca am trecut probabil prin toate astea, si voi mai trece probabil prin multe altele. Sunt constient deasemenea ca inca perseverez partial in unele din abordarile de mai sus. Insa stiu ca daca vreau ceva, depinde de mine. Si daca e ceva ce nu pot schimba, inseamna ca nu poate fi schimbat. Asta e. Nu a murit nimeni de oftica pana acum, si nu am de gand sa fiu eu primul.

Tu ce alegi?