Pagini

Truth about comet ISON disclosed


How do I know the truth? Well, let’s just say I do. Credibility of this information or the source of it is not the subject of the post. Think for yourself, you don’t need someone to show you how to think, do you?!

Skipping the introduction (what is ISON, why is it called the way it is, what are the facts and what is speculation, what is reality, and what is manipulation), my intent is to disclose the truth about ISON. Copy/paste is not one of my main strengths, so if you need some background, our friend Google is always there to help.

I’ve seen too many questions raised on the internet, and not so many answers coming from the scientific community. The scientists have an excuse, they simply don’t know, they’re just looking at the sky and wait to be surprised, same as we do. Let’s not blame them, but blame the ones that called these people scientists. Anyway, this is not helping by any mean answering the increasing number of questions.

Is comet ISON going to hit Earth? Is it going to trigger a major electrical storm? Will it make the sun shoot impressive solar flares? Will it mess up Earth’s magnetic field? Will we experience great earthquakes, volcanoes eruptions, floods etc? Is ISON an artificial intelligence driven object? Is it the end of the world? Will we die? 28 November – is it just a coincidence?

I never understood why we are so excessively preoccupied by whether or not we’ll die. In the end, when and if it’ll happen, we won’t feel it, will we?! I mean, this is the last think we should be concerned of. I’ll be more concerned if the others die, leaving me alone and disoriented, or if we’ll be out of electricity, water etc, or if one of these too many atomic power plant will blow someday poisoning all around it, etc etc.  Anyway …
What will happen when comet ISON will be on its orbit at its closest point to Earth or Sun? well based on recent data analysis, nothing, but extrapolating the trend, something will happen for sure, and that’s exactly what you want it to happen. Remember the experiment with an electron that was shot through two openings, and when the observer looked at the trajectory of the electron, it selected one of the 2 openings, and when the observer was not looking, the electron, same single electron was going through both openings in the same time? Never mind, you can read the full story on the internet, it surprised people when it was published, now we went back to our limited thinking patterns.

The main idea is that the observer (that’s me, you, us, them) influences the reality. Reality seems too generic, ha?! Let me put it a bit differently. If everyone looking at comet ISON, or being interested about it, or only heard about it is absolutely certain that it will do something, like let’s say pancakes, well, that’s exactly what it will do. How? I don’t know, I just know it will. It works also if you’re concerned, or fearful, or just skeptical about the probability that a comet will make pancakes. As long as you have in mind the two words: comet and pancakes, somehow it will happen.

Of course this is not about pancakes; I really hope you figured that out yourself. The idea is that the more you think about a potential apocalyptic event linked to ISON, or any other rock in the skies, it’s just a matter of all of you being aligned on the same script, and it will happen. We’re still alive on this Earth just because there were just too many negative scenarios considered in the same time, so that none of them got the chance to materialize.

Now, you know the truth, it’s up to you if you want to admit it, or to continue searching for UFOs and lost civilizations hidden behind ISON – pushing it against Earth, Sun and Mars in the same time.


See you after the end of the world.

Homeopathy. If it worked for me, it must be working


Homeopathy works, just that it took me more than 30 years to acknowledge it. Does it work for everyone as fast as it worked for me, I couldn’t say, I’m not even able to say if it will work for me again next time as it worked first time.

The past five years had been quite a struggle, trying to fit in an environment I didn’t really want to fit it, just that I had to, driven by the circumstances, trying to cope with my own ghosts of the past, trying to find new friends among people I didn’t want to have them as friends, trying to understand my family and their lack of support when I needed it the most, trying to manage somehow the new role as a father with all its sleepless nights, all its new obligations, and most of all, with its extreme pressure on what I used to call once “spare time”.

I was almost collapsing, and the funny part was that I was doing that among people divided in two: on one side there were these people waiting for me to collapse so their lives would seem somehow better than mine by comparison, and on the other side there were people who behaved like they don’t know really what’s happening, like they would have helped if they knew I needed help, just that they didn’t. Didn’t know and didn’t help.

I was feeling in charge of everything, and therefore I was feeling like I was to be blamed for everything that didn’t went according to the expectations. I started to laugh less, in fact I think I almost forgot how to do that while putting a fake smile on my face whenever I considered a smile was required, I started to worry more. It took me more than one hour to fall asleep, and with a newborn, that’s more or less the time the baby sleeps until he wakes up again, so by the time I was almost falling asleep I had to wake up again. I became somehow paranoid, being annoyed by every single noise I could hear, I woke up every night (that’s when I did manage to fall asleep) several times, I woke up in the morning with one only thought – to be able to sleep, or at least to find a way t enjoy my life or pieces of it.

I felt guilty. I felt like I’m letting my family down, I felt like I’m letting myself down. I considered at that time that it was just too much for me to take, and as I said previously, on top, I had all these people surrounding me that were actually enjoying it while faking a cheap concern.

My thoughts became to mix in confusion, my talking became low and unclear, my emotions were missing. I ended up struggling to fake I enjoy life, so that my family wouldn’t break down, so that my work won’t get affected. Nevertheless I started to have all those physical symptoms one has associated with an emotional stress, that no one is really willing to talk about, so neither will I.

Persuaded by my wife I went to see a homeopath, I was given a medicine (if those tiny white pills made out of I don’t know what, some say sugar, some say active remedies, can be called medicines) and I went home.
It was Nux Vomica. CH200. I had no idea what Nux is, what Vomica is, what CH was, and why was it 200, and not 3.456 or 12, not that I cared at that time. I just blended two of those little things called pills with some water, and drank it over a 12 hours period. It was such a stupid thing to do back then. Drinking water and waiting for it to do what?! To fix all my problems I accumulated along the years, to help me feel good about my life while it was so clear it was only a struggle? But I did it, knowing that otherwise I would have gone into a serious fight with my wife, somehow was on the edge of her breaking point herself, just that in a different way.

It took few hours since I started to have a headache, and like Bruce Lipton is saying about modern medicines, this is what makes them work – the side affects only. It’s like an enhanced placebo. You are convinced it works, then you start to feel some side effects like dizziness for example, and you’re saying to yourself – Wow, this things really works, I can feel it’s already doing something. And here you have an enhanced placebo, which in the end will cure you. But it wasn’t the case here. I was not convinced even by far that homeopathy works so no placebo effect. On top, I had been reading all kind of opinions saying that homeopath remedies are no more that water with some sugar pills. Anyway, I had no time to really think about it, as this side effect, my headache, started to turn into brain surgery pain (not that I had one recently – the surgery I mean). It was so unbearable, that I had to lay down in bad for two or three hours until I was able to talk again, to walk again. It was unbelievable. (As a side note, my wife was given Nuv Vomica a couple of weeks later, and she was feeling just as I did. We both laughed after about it).

It went away, the headache and all. Evening came, and we went to bed.  For the first time in the last five years I slept for the full night and woke up only in the morning. You wouldn’t know how I felt; it was unbelievable, I almost forgot how it is. And it happened right away. Before that I was almost getting used to my new “lifestyle”, telling to myself that I’m “entitled” to sleepless nights, as I had to many responsibilities to manage. But it happened.

After that, it all got better. I started to enjoy sleeping, My stress level went lower, I started to enjoy my son, playing with him endlessly without looking at the clock, I started to enjoy going outside, I started to enjoy my work, I even started to see (not all of a sudden though) the effects in my physical health. I was afraid to admit it,  I was afraid to talk about it, fearing that it will pass, and I’ll be coming back to what I was, to how I was feeling before.

I could talk for hours, it changed my life in ways I didn’t even expect, or should I say, it brought my life back as it was before. How did it do that, I have no idea. I did some search on the internet and I never managed to figure out how this stuff works, what’s its mechanism. I still don’t trust homeopathy, I was for my whole live driven by logic, not by strange concepts and beliefs, but I’ll do it again if I have to.

Just as Wayne Dyer gave an hypothetical example in one of his wonderful speeches: If I would have hemorrhoids, and one will tell me that healing crystals work and I would see it having effect on me, not only that I’ll start believing in healing crystals, but I’ll buy a whole chair made of those stupid crystals.


Homeopathy worked for me, so it must be working. 

Walking in the rain


Is my life perfect? No, not even by far. But it’s full of perfect moments.

I returned from the office, same office full of people trying to behave like they really have a meaning, trying to adapt their state of mind to what they’ve pictured as their ideal, but most of the time behaving … well … naturally. But that’s not the point.

When I got close to my home, it started raining in a way that made even the dogs wishing they were in Tenerife, or at least this is my closest match to what a dog would think in such circumstances. Everyone was either hiding or running like crazy to reach some place where rain would never fall on them again. I was walking as I usually do, not slower, not faster, just walking. I felt the rain drops on me, in my hair, on my face and hands. It was so relaxing, it was like all the silence it met in the sky while it was just steaming clouds was finally sharing its relaxing mood on me. It wiped out all the excel files, numbers and e-mails still wobbling around my eye balls, with a gentle touch. I felt good.

I arrived home, opened the front door and came in. It was silence, my wife and son had gone for some English musical class of some sort. I don’t know the details, all I know is that when they return, we’ll be singing along some “Roll, roll, roll the ball …” and “Wave with this hand …”, never knowing which hand is exactly “this hand” we need to wave..

The house was clean, as clean as it can be with a two years old son, but in the same time, clean as if my beautiful and too carrying wife would try to impress me to marry her once more. The dinner was on the table, actually in a plate on the table of course, covered with another plate to keep the food warm, the coffee machine was already fed with coffee and water waiting for me just to press the magic button. There was even a little tea spoon near, to help my efforts of sweetening my coffee.

I felt a bit like a king, without the responsibilities that come along with the role. I tried not to think about the chaos that emerge usually in the house at the time my son wakes up and starts searching for ideas to play, I tried not to feel too bad about the fact that despite the living energy string  we’re raising under the name “kid”, my wife still manages to find her way in keeping the house in perfect shape, in keeping the family in perfect harmony. I only enjoyed the moment, being certain that I’ll return all these favors. When you feel good yourself, you tend to do good things also.


Is this making my life perfect? Who cares?! I’m not going to wait the end of it just to draw the line and assess whether it was perfect or not. I’m just enjoying the present as is.

I love myself


I know, you’d be saying: Another moron trying to find peace with himself. Maybe I am, maybe I’m not, but who is to judge?

In the end maybe I’m a bit of both. A weird guy trying to find peace with the loved ones. It just happened that I’m one of the loved ones.

Joke apart, it’s not about narcissist behavior, as I don’t really see myself the best man alive, just that I think I should appreciate the fact that I’m unique, as I’m not competing anyway for some sort of title. I have a brain (I do have, don’t I?!), I have a body, I have a self, whatever this might be, I have a God, I have wishes and desires, I’m just like all the others, but a bit better. Why better? Well, as long as I am the output of all the choices I’ve made so far, I don’t see anyone else in the position to decide better for me, therefore I might just be the best output in these circumstances.

In the end, what’s not to love? If I’m able to love a stranger, why not be able to love myself? In the end what’s love? Wikipedia says that love can refer to an emotion of a strong affection and personal attachment.[1] It can also be a virtue representing human kindnesscompassion, and affection”. I say, if I don’t have a strong affection and personal attachment towards myself, I have a problem. Following the same logic, if I’m not kind to myself, if I feel no compassion and affection towards myself, then I must seek medical help without a doubt.


Therefore I love myself. It’s a fact. And I might be weird as well, why not. 

Bruce Lipton – the missing link between science and spirituality


Actually not Bruce Lipton himself, but his theory heavily backed-up by a strong professional background in bio-molecular and genetics fields.

What’s so special about his theory? Well, we must have heard many times motivational speakers encouraging us with positive, yet unrealistic advices like: “You can change your life”, or “You can manifest whatever you desire in your life” or “Your thoughts will become your reality”, or “You can have everything you’ve dreamed at, it’s just a thought away”, and the list can continue, ending with the cheap, uninspired saying “Yes you can”.

Well, you’d say, If I could, don’t you think I would? No one wants to manifest poverty or suffering, stress and illness; still, these are for most of us all that manifested in our lives, at least most of the times. Makes you wonder if these motivational speaking is really working, or if this is just another cash machine, taking advantage on us.

Well, I can tell you one thing, Bruce Lipton is not motivational. He’s just passionately sharing his finding with the world, hoping for a collective awakening. But again, what would make this man special from all the others?

For a start, the thing that he seems like the only one who came up with clear documented evidence for what he’s saying. It’s not like he’s saying he saw someone feeling better all of a sudden or someone becoming reach or smart just by thinking positive. What he’s saying is that we’re not shaped by our biology, by our genes, but by our perceptions. A bad thing is not bad by definition, a limitation is not really a limitation itself, tough luck is not really something generated by the outside world alone, poverty, misery, sadness, suffering, all these are not the result of the faith, of the environment, but mostly a result of our perception.

I’m not saying the environment is not to be considered, but in the end it’s us receiving those signals, perceiving them as harmful or good for us, and taking the appropriate actions.

Anyway, I’ll try to get over my own excitement, and be as brief as I possibly can be. What’s this epi-genetics all about? You may find plenty of references on epi-genetics, as well as on Bruce Lipton’s professional background on the internet if you’re interested.

We’re being told, and we believe that our strengths and capabilities, whether is about learning to play the piano, or studying 20 foreign languages at once, or being an athlete, or being a nice and pleasant person, or being funny, or impressing others by our character, or knowing how to talk to a lady / attract the right men in your life, even if it’s about having huge muscles, or big …. You got the point, it’s all controlled by genes.

Moreover, we know somehow that most of the genes are inherited from our parents, and let’s face it, you’re not really able to impress a woman by acting like you father does, not you will be able to be a passionate woman by talking endlessly like your mother. But, it’s in the genes. You can try to control yourself, to develop a behavior that could hide those characteristics, but in the end all these genes will catch you off guard, and will certainly ruin all you built. That’s why we’re so unique .In other words, if you’re lucky, all you’ll get in life is almost what your parents got.

Can it be anything else beside this? Well yes. Seems that, unlike we were told at school, genes cannot switch them on and off by themselves. We humans, all have the same and, just that some of us have some genes activated, some others have a different set of genes activated and so on, but the thing is that there are these regulatory proteins no one is telling us about that activate genes, copying the genetic information contained by those genes and giving the signal to the cells to multiply it and to manifest it. Here’s the catch – regulatory proteins do what they do based on the signals they get. And how does our body perceive signals? Through our sense organs that transmit impulses to the brain that in its turn coordinates the releasing of a countless numbers of hormones in our body.

Complicated? Not quite. If you’re in a stressful environment, what you see, what you hear, what you feel in the end is fear. This triggers the release of stress hormones in our bodies. Prolonged for a certain period of time, this will show up in our behavior and in our health (or lack of it better said).

But it’s YOU that sees, hears and feels. It’s you that’s giving a certain meaning to all the outside information. It’s you that associates the events with feelings. I know, seems a bit crazy, actually seems like being a bit crazy, but in the ends that’s what it is. While you might see terror in the evening news, some other may see hope and reasons for doing good, while you see poverty, some other may see great opportunities, where you see misery and suffering, some other may be full of hope. And in the end, if you’re absolutely certain that it’s the outside environment the one not good for you, just step out of it.


You can be smarter, you can do unimaginable things, you can really unleash your full potential, not just the one you were told you’re capable of, or entitled to. As long as you believe. Is it spirituality? No. It’s science, but finally closing the loop with the spirituality. 

Teoria Big Bang-ului in Romania


Big Bang-ul  este modelul cosmologic care explica conditiile initiale si dezvoltarea ulterioara a Universului.

Gresit. Big Bang-ul este modelul local care se chinuie sa explice conditiile initiale si lipsa de dezvoltare ulterioara a Romaniei.

La inceput a fost nimic, dar nimic, mai nimic decat ce vedem acum. Era doar o potentialitate spatiu timp. Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda, indiferent de preferintele si dorintele noastre ulterioare. Statea asa spatiul-timpul acesta, si se gandea de unde sa inceapa. Fiind nimic inainte de Big Bang, isi pemitea luxul pe atunci de a alege in ce se va materializa. Galaxii, univers sau universuri, planete, orice. Singura dilema a nimicului pe atunci era de unde sa inceapa?

A ridicat imaginarul deget in aer, care aer tot imaginabil era pe atunci, si a spus – aici va fi supa sau ciorba primordiala a omenirii, si o voi numi Romania. Ce a urmat dupa, contruirea pamantului in jurul Romaniei, a sistemului solar in jurul Pamantului, a galaxiei in jurul sistemului nostru solar, si a intregului univers in jurul galaxiei sunt detalii de executie, nu ne intereseaza. Ce ne intereseaza e ce a facut din Romania punctul initial de transformare a potentialitatii in materie. Si, ca subiect secundar, ce deget a ridicat potentialitatea spatiu-timp in aer indicand locul unde se va fi format Romania. Probabil cel mijlociu, insa cu detalii vor reveni intr-un alt episod.

De ce Romania totusi? Cel mai probabil datorita particularitatilor specimenelor ce se prefigurau a popula acest spatiu, aces bors primordial al existentei universale.

Nimicul. Mai intai, asa cum si noi ii cautam instinctiv pe cei ca noi, asa si nimicul ce preceta Big Bang-ul isi cauta un loc la fel de gol si continut ca el insusi, fara timp, si unde spatiul nu era inca materializat. Asfel Romania, indeplinea inca de pe atunci toate criteriile, prefigurandu-se ca fiind locul in care timpul nu exista, sau daca se va fi materializat vreodata ar fi fost instantaneu irosit de-aiurea sub presiunea fenomenului cosmologic intitulat „frecarea mentei”, sau „taierea de frunze la caini” probabil fara nici o legatura intre frunze si menta. Un loc in care spatiul nu va fi existat decat conceptual, sub denumirea de „spatiu public”, caracterizat de inexistenta materiala, sau de privatizare instantanee atunci cand acesta isi facea totusi aparitia spontan. La fel si spatiul privat, desi cateva milioane de ani mai tarziu limbajul si scrierea (la unii inca la stadiul cuneiform) au reusit definirea conceptului de spatiu privat, fizic acesta nu exista. In momentul in care se creeaza premisele formarii sau mai mutl decat atat, prezervarii spatiului privat, apar celelalte elemente fizice numite simbolic vecin, coleg, sau om pur si simplu, toate aceste elemente fiid responsabile cu desfiintarea spatiului privat si a tot ce ar putea fi ascociat acestuia – liniste, pace si intelegere, refacere, odihna etc.

Potentialitatea infinita. Nimicul ar fi fost si ar fi ramas nimic fara potentialitate. Asa si Romania, ar fi ramas un teren arid unde ar fi crescut ridichile in nestire, dara ar fi fost sa fie caracterizata de atata potentialitate. Cum spunea un mare om, mare caracter „Romania, land of choice”, in adaptare fortata, Romania, o tara la voia intamplarii. De-a lungul timpului in Romania a fost permis absolut orice accesibil oricui, trebuia doar sa vrei, trebuia doar sa ai o idee. Dar neaparat sa te manifesti in haosul acela primordial. Decenta si minimele reguli de convietuire nu-si au sensul, intrucat haosul primordial nu presupune decat haos.  Romania, loc at potentialiatii infinite. Inca.

Particulele sub-atomice. Imediat dupa Big Bang au aparut particulele sub-atomice, prin concentrarea cuantelor de energie, particule similare sufletelor si caracterelor oamenilor. Mici, nesemnificative, cu durata scurta de viata, insa ce e cel mai important, si din nou tin sa punctez rolul crucial al Romaniei in procesul de creare a Universului, si caracterul deloc intamplator al alegerii tarisoarei noastre ca punct intial de fierbere a borsului primordial, e faptul ca aceste particule sub-atomice, numite ulterior abuziv caractere individuale aveau drept caracteristica principala disparitia subita urmata aproape instantaneu de reaparatia in alta parte, sub alta forma. Asa cum quarcul up dispare, aparand in alta parte ca down, asa cum o cuanta de energie se materializeaza spontan intr-o particula atomica oarecare, urmand ca imediat sa se dezintegreze, si sa se reintegreze intr-o noua formula sub-atomica, asa si carcaterele romanilor apar sub o forma, pentru ca imediat sa dispara, urmand sa reapara aproape instantaneu sub o alta forma, cu alte valente si caracteristici. Volatilitatea romanilor, capacitatea de a se infatisa sub aproape orice forma in orice moment, abilitatea de a-si schimba orientarea si preferintele, ii fac pe acestia partenerii ideali ai particulelor sub-atomice universale.

Parameciu’. Punctul decisiv pentru evolutia deformata a romanilor, sau lipsa de evolutie armonioasa a acestora a reprezentat-o organizarea particulelor sub-atomice in structuri complexe. Mai intai in particule atomice, electroni, protoni si neutroni, apoi in atomi, apoi in molecule, apoi in lanturi de molecule, mai departe in celule individuale, pentru ca mnai tarziu procesul sa se desavrseasca prin formarea primelor forme de viata pluricelulare. Astfel, mai intai au aparut carcterele acelea alunecoase fara existenta fizica reala, fara masa, apoi s-au stabilizat, au construit cu grija forma fizica a unor indivizi in jurul acestora, urman ca in final sa se uneasca in unitati de grup. Gasti, clanuri, grupuri de interese, grupari extremiste, cercuri de influenta, organizatii anti orice, si pro nimic etc.

Astfel, de la un nimic, pornind cu un asurzitor Big Bang in urma caruia ne tiuie urechile si acum, s-a creat dintr-o potentialitate imateriala o intreaga paleta de entitati si grupuri de entitati materiale, insa la fel de pline de nimic.


Romania, locul unde a avut loc Bing Bang-ul, locul unde procesul evolutiv si-a luat startul material, si si-a gasit sfarsitul spiritual. Doar o forma neinteleasa de gravitatie ne mai tine laolalta, asta pana nu o fura cineva si pe asta. Sa vezi atunci accelerarea expansiunii universului.

Coleg simtit, coleg nesimtit, coleg pertinent, coleg impertinent

Ce faci cand cineva te apostrofeaza din senin, fara nici un fundament obiectiv? Asta mi s-a intamplat azi, cand o tanara colega mi-a atrasa atentia referitor la ceva ce nu o privea, si, mai mult decat atat, nu era deranjant pentru ceilalti/celelalte colege. Dar m-a apostrofat pe mine, pentru o frustrare pe care o avea ea, fara indoiala. Nu m-am obosit sa tin minte ce spunea, insa se simtea ofensata cu ceva in legatura cu drepturile animalelor, sau a copiilor fara adapost, sau a femeilor etc. Era in delir, nu m-am obosit sa retin, oricum era ceva in legatura cu aparenta mea lipsa de respect. "Decat" ca lipsa mea de respect nu s-a manifestat nicicum. Stiti cum e, ca atunci cand ai o trauma in copilarie, si anumite sunete, senzatii, imagini sau culori te arunca violent pe aratura, fara nici o legatura cu realitatea. Asa si ea, vazu ca clipii ciudat, si s-a declansat :)

Niciodata nu am stiut cum sa gestionez relatiile cu persoanele prost crescute, mai ales in conditiile in care lipsa celor sapte ani de acasa vine adeseori insotita cu un tupeu extraordinar, si o incredere in sine exagerata.
Reactionez stangaci, din simplul motiv ca nu stiu care din urmatoarele reactii sunt aplicabile situatiei in cauza:

1. Sa o rogi respectuos sa-si traga un set de palme. Astfel rezolvi si problema, si nici nu te murdaresti pe mana;

2. Sa o ignori, asa cum ignori mirosul de rahat pe masura ce te indepartezi de toaletele publice mobile;

3. Sa-i aduci repede o mica oglinda in care sa-si reflecte sufletul frustrat. Asta ar fi mai greu, intrucat oglinzile actuale nu reflectea decat chipul schimonosit de frustrarea sufletului. Frustrarea in sine nu se vede.

4. Sa-i sugerezi un doctor bun care sa-i fie alaturi in momentele de dezechilibru, si care sa carpeasca ceva din ce-a mai ramas din mintea ei alterata;

5. Sa izbucnesc in lacrimi. Nu dintr-o sensibilitate exagerata, ci dintr-o mila profunda fata de persoana in cauza, care cauta cu disperare sa-si afiseze latura mizerabila in public;

6. Sa-i spun ceva de mama ei, de bine desigur. Dar la urma urmei, ce vina are mama ca e prost copilul?!;

Nu stiu cum sa reactionez. Nici nu imi propun. Doar ma intrebam si eu, ce da obicei, retoric.

Va las, nu inainte de a-mi cere scuze animalelor, femeilor si copiilor, nu neaparat in ordinea asta.

Depresiv sau deprimat?

Parca nu mai sunt eu, sau parca sunt eu, ina nu acela care care mi-as dori sa fiu. Sau, pentru a fin in perfect acord cu confuzia ce mult prea des in ma tarcoale, parca sunt eu, insa nu acela care sunt cu adevarat, si nici pe departe cel ce se asteapta ceilalti de la mine sa fiu.

Incerc sa ma regasesc, incerc sa redevin ce eram candva, insa mi-e aproape imposibil sa-mi amintesc cum eram de fapt, sau mai exact ce anume ma caracteriza ca ceea ce eram. Sunt totusi tinut in loc de frica de a nu crea un fals eu, un eu ideal trecut, pe care il portretizez acum sub presiunea nevoii de a nu mai fi eu asa cum sunt acum. Cine am fost, cine sunt, si mai ales, cine vreau sa fiu?

Poate sunt deprimat, mai stii?! Sau mai nou, depresiv, intrucat cuvantul „deprimat” a picat cumva in derizoriu. Daca spui cuiva ca esti deprimat, creezi impresia ca esti o persoana cu o mica frustrare de moment, probabil generata de asteptari mult prea mari in raport cu realitatea. Pe de alta parte, depresiv suna mai monden, mai interesant, mai new age, desi in momentul in care esti depresiv, prea putin iti pasa de consonanta termenului utilizat pentru a-ti defini starea.

Care e totusi diferenta intre depresiv si deprimat? Contrar confuziei generalizate intre cei doi termeni, depresiv reprezinta  potentialitatea, tendinta de intristare, de deprimare, pe cand deprimat denota finalizarea procesului. Cum se face insa trecerea de la depresiv la deprimat e o alta discutie. Ce anume declanseaza transhumanta starii tale psihice fragile de la depresiv la deprimat, nu stiu cu certitudine. Insa stiu, sau cel putin am observat ca:

Nu esti deprimai cand esti singur, ci cand esti insingurat;

Nu esti deprimat cand esti indragostit, ci cand nu esti iubit;

Nu esti deprimat cand ti-e greu, ci atunci cand cei dragi nu sunt acolo sa-ti intinda o mana de ajutor;

Nu esti deprimat cand esti o fire sensibila, ci atunci cand se abuzeaza de sensibilitatea ta;

Nu esti deprimat cand ai o personalitate dificila, ci cand ceilalti sunt intoleranti;

Nu esti deprimat cand esti sarac, ci atunci cand ceilalti de sfideaza si te injosesc;

Nu esti deprimat atunci cand esti gras sau slab, ci atunci cand ceilalti te jignesc;

Pe intelesul tuturor, depresiv esti cand ti-e greu sa porti povara propriei existente, iar deprimat ajungi cand te ajuta ceilalti.

Sunt deprimat? Nu inca. Sunt depresiv? Se prea poate, si nu ar fi de mirare, avand in vedere ca alternativa ar fi sa devin orb la ce se intampla in jurul meu, sa devin ca ceilalti. Insa intre a fi depresiv, si a fi parte din ceilalti, prefer prima optiune. Nu stiu sa-i subminez pe ceilalti, nu pot sa rostesc fraze incepand cu „#$%@ mea”, nu ma intereseaza cat au altii si cum au abtinut ceea ce au, decat daca am ceva de invatat, nu ma intereseaza polemicile ieftine sau subiectele derizorii, nu sunt un adept al prostitutiei sociale, socializarii din obligatie sau din interes, nu fac glume proaste disciminatorii, nu vorbesc cu mancarea in gura, si nu vorbesc la telefon ca si cum as fi singurul pe o suprafata de un hectar, nu vorbesc nepermis de tare, nici suspicios de incet, nu iau fara sa cer, inca mai zic te rog si multumesc, nu ma uit la emisiuni TV cu si despre mancare sau cu mondenitati, orice ar inseamna aceasta, nu stiu cine cu cine „s-a cuplat”, cine are probleme acasa, si cine s-a imbracat neconform cu asteptarile celorlalti, si lista ar putea continua. 

Probabil sunt depresiv. Cedez insa celorlalti privilegiul de a fi normali, asa cum definesc ei normalitatea, in timp ce au am sa-mi rezerv datoria de a fi altfel. 

Sau poate, de ce nu, sunt doar pragmatic, lumea imi spune adeseori ca sunt pragmatic. Da, probabil asta sunt, un pragmatic: un pesimist cu chef de viata, sau un optimist retinut.

Scrisoare catre „aproapele meu”


Draga „aproape”, nu as fi scris aceste randuri, daca nu ti-ai fi atribuit abuziv titulatura de „al meu”. Daca ai fi fost doar aproape, probabil ne-am fi inteles de minune, dar de cand ai devenit aproapele meu, parca ma simt cumva obligat sa onorez un parteneriat incorect.

Nu am inteles nicicand ce semnificatie are indemnul: Iubeste-ti aproapele. Cine esti tu? Ce inseamna aproapele meu, si cum se face ca ai devenit al meu in conditiile in care nu te-am solicitat? De ce nu poti fi pur si simplu „aproape” sau daca e sa fii al cuiva, de ce nu esti aproapele tau, sau aproapele altcuiva. Dar nu al meu, eu nu am nevoie de aproape, sau cel putin nu de aproapele care te-ai incapatanat cu atata ardoare sa fii.

Am inteles oarecum vag, ca esti vecinul de bloc, trecatorul pasager pe strada, colegul de birou, prietenul vechi sau prietenul  nou, vanzatorul de la magazin, cel ce calatoreste alaturi de mine in tramvai, poate chiar si doamna aceea obsedata de la RBS bank, care ma intreaba lunar daca am platit rata. Sau de ce nu, ciudatul acela din parlament vadit lovit de o boala degenerativa, caruia nu-i este clar de ce este acolo, pentru cat timp, sau de cat timp.

Nu ai o personalitate proprie, mi te infatisesi sub diferite nume, titluri si ipostaze, insa am invatat sa te recunosc. Esti mereu acelasi, mereu incercand sa-mi testezi rabdarea si limitele, simuland o empatie ieftina.  Pana cand? Iti spun eu, pana acum, pana in acest moment.

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Dar stii ce?! Dragostea nu inseamna acceptare oarba, nu inseamna tolaranta infinita, nu inseamna prostie sau inconstienta. Astfel ca m-am gandit ca ar trebui sa stii:

Nu vreau sa te iubesc, nu vreau sa te pretuiesc, nu vreau sa mai urmaresc teatrul ieftin pe care-l pui in scena zi de zi; Nu esti demn de iubire, de fapt cu greu iti castigi dreptul de a vietui.

Nu vreau sa te mai aud cand vorbesti tare si galagios, cand razi dupa interes, perfid si la fel de galagios, in functie depersoana, timp si conjunctura; In tramvai, pe strada, in locurile publice, pe scara, in apartamentele invecinate, oriunde;

Nu ma intereseaza subiectele tale mondene, nu imi pasa de tine, si singurul motiv pentru care am fost amabil cu tine, este pentru ca nu am stiut sa fiu altfel. Dar nu intelege gresit, nu eram amabil cu tine, eram doar amabil iar tu te-ai aflat prin preajma din intamplare.

Nu te cred cand spui ca iti pasa. Nu ai stiut niciodata sa fii alaturi de cineva, sau poate nu ai vrut. Te-ai ascuns in spatele unor idei si ideologii care nu te caracterizau defel, sperand ca ceilalti te vor asimila acestora.  Dar stii si tu, ca acolo,in singuratatea fiintei tale, tot ce iti doresti este sa-ti fie tie bine, chiar daca asta ar insemna sa le fie celorlalti rau. Stii asta, insa te incapatanezi sa-ti oferi scuze. Ofera-ti-le tie, insa nu mi le impune mie.

Nu imi doresc sa am de-a face cu tine, nu vreau sa vorbim decat strictul necesar (spre deloc), nu vreau sa ma intrebi nimic, nu vreau sa iti raspund nimic, nu vreau decat sa-ti vezi de viata ta mizerabila si de cea a celor ca tine.

Nu vreau sa ma ma ajuti. Stiu ca ajutorul de la tine vine cu obligatii, vine cu intrarea abuziva in viata personala, vine cu reprosuri si dare de seama. Ajuta-te pe tine, ai mai mare nevoie decat mine.

Asadar, draga „aproapele meu”, as putea scrie la nesfarsit, insa mi-e teama ca intr-un final ai putea chiar sa intelegi ceva din toate astea, si acesta e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Nu sunt eu responsabil cu resuscitarea cadavrelor sociale. Am obosit sa fiu amabil, am obosit sa fiu decent, am obosit sa fiu intelegator. Asadar, in caz ca vrei totusi sa stii, imi doresc sa te acopere mizeria pe care o imprastii in jurul tau, imi doresc sa nu existi, sau daca existi, sa existi doar alaturi de cei ca tine.

Asa ca, aproapele meu, ai grija, s-ar putea sa devin si eu aproapele tau, la fel cum ai facut-o si tu atata amar de vreme..

Trenul foamei


Din ratiuni ce-mi depasesc capacitatea de intelegere si toleranta deopotriva, mai exista inca persoane in Banat care simt o mandrie aparte in momentul in care amintesc de „trenul foamei” in prezenta unei alte persoane nascute in Moldova. Frazele sunt incarcate de un fel de ironie amara, insotita de un zambet dintr-ala tamp, asemanator zambetului cuiva crescut la periferia societatii care vede pentru prima Mall-ul.

Desigur, nu toti banatenii sunt la fel, asa cum nu toti moldovenii sunt la fel, insa nu pot sa-mi ascund ingrijorarea gandindu-ma ca procentajul ar putea fi coplesitor. Dar poate fi si nesemnificativ, iar in lipsa datelor statistice clare, ma rezum la a vorbi despre un banatean si atat. Despre cel pe care l-am auzit personal.

Trenul foamei, numit astfel intrucat a fost folosit de locuitorii din Moldova pentru a-si parasi locurile natale devastate de cea mai mare seceta inregistrata in Romania in secolul trecut. 1946, pentru referinta.

Privind statistic, desigur, poate fi distractiv pentru cei ce incearca cu disperare sa-si ascunda insuficienta prin catalogarea altor grupuri, indiferent pe ce criterii. Daca incercam totusi sa apelam la calitatile noastre care teoretic ar trebui sa faca deosebirea intre om si animal, descoperim cel mai probabil suferinte, renuntari, drame si sacrificii, vieti rasturnate, destine sfaramate. E usor sa ne imaginam un modlovean cu caciula pe e o parte, su sacosa lui de rafie in mana, si cu mustata tunsa neglijent strigand de pe primul vagon: „Sarma!”, e usor sa ne imaginam cum toti ceilalti aflati pe celelalte vagoane sa aplecau in sincron, asa cum sa fac vestitele valuri pe marile stadioane. Poate fi nostim.

Daca reusim totusi sa ne gandim ca vorbim totusi de oameni, de familii, care nu s-ar fi gandit vreodata ca saracia si foamea i-ar putea determina sa lase tot ce le apartinea in urma pentru a gasi mijloace de subzistenta in alta parte, parca nu mai e asa nostim. Cei ce au calatorit cu trenul foamei, nu era moldoveni, erau copii speriati de ceea ce li se intampla fara a intelege mare lucru, agatandu-se cu disperare de increderea pe care acestia o aveau in parintii lor; erau parinti care incercau sa-si ascunde lacrimile in fata copiilor, neintelegand nici ei mai mult decat intelegeau copii, insa impinsi fara voia lor spre actiune de un instinct de conservare mai puternic decat ei; erau bunici, cei ce s-au incumetat sa plece pentru a-si petrece ultimii ani din viata undeva unde hrana zilnica nu era un deziderat greu de atins, erau prieteni si colegi care inainte de 1946 aveau o viata normala.

Sa ne gandim pret de cateva clipe ca seceta nu are preferinte regionale, astfel ca ceea ce s-a intamplat candva undeva, se poate intampla altcandva altundeva, iar in conditiile acestea, sa bravezi inutil in baza unor false avantaje de moment, e destul de imbecil.

Saracia nu e o rusine. Lipsa bunului simt si a compasiunii pot fi.

Dar poate e doar un caz izolat. Un singur banatean, mandru de el si de istoria tarilor invecinate in lipsa istoriei aplicabila a romanilor, inconstient ca mandria lui provine doar din faptul ca odata a fost bine in regiune, in timpurile cand nu romanii erau la conducere, fie ei banateni sau moldoveni.

No comment

        Odata imi facea placere sa scriu pe blog, insa intre timp, ceva s-a schimbat, si, incapabil sa-mi dau seama ce anume, am renuntat la scris. Asteptand timpul potrivit, ideea potrivita, cotextul potrivit, am sfarsit prin a nu mai scrie nimic, cel putin pe blog. 

        Imi dau seama ca am esuat in a creea o punte de comunicate intre mine si cititori, probabil din cauza ca subiectele abordate de mine nu sunt in pas cu tot ceea ce cuprinde conceptul de "monden". Nu stiu cine s-a casatorit, sau cine a mai divortat, nu ma uit la stiri - de fapt nu ma uit la televizor decat in rare ocazii, traiesc fara a sti cine e Vocea Romaniei, sau ce-mi trebuie sa am acel X factor, nu-mi dau seama ca m-ar putea determina sa fac schimb de mame, tati sau cuscri cu altii, nu ma fascineaza emisiunile despre mancare, nu stiu ce promotii sunt in magazine, nu folosesc creme de slabit sau ingrasat instant, nu frecventez cluburi zgomotoase, sau restaurante fara sens, nu cunosc nici un actor "cunoscut", nu stiu clar daca e corect Sex and the city sau Sex in the city (as opta pentru varianta 2 ... ), nu merg la gratare la malul trotuarului, nu barfesc (excesiv), nu rad fals, nu mint cu nesimtire, nu incerc sa impresionez zgomotos. Fotbalul nu-mi place, bautura prea putin, viata personala e prea ... personala pentru a fi afisata pe tarabe in piata, banii si posesiunile materiale nu sunt subiect public, etc. Sa nu uit, nu am nici cont pe Facebook.

        Mass media se adreseaza fireste, maselor. Iar masele inca sa incapataneaza a trai din reusitele si nereusitele celorlalti, din zgomot de fond. Aici am esuat, nu am reusit sa creez zgomot de fond. Mai mult decat atat, m-am incapatanat sa scriu pentru ceilalti, in speranta absurda ca ceea ce scriu va ajunge cumva la cei ca mine.
M-am inselat, si am asociat esecul scrisului, uitand cumva ca obisnuiam sa scriu din placere, si nu directionat.
Incerc acum, cu pasi nesiguri, sa-mi acord sansa unui nou inceput. Vreau sa scriu din nou, am nevoie de scriu din nou.

        Intre timp, pentru a evita interferenta semnalelor murdare, comentariile nu mai sunt acceptate pe acest blog. Nici moderate, nici ne-moderate, nici pentru membri, nici pentru aspiranti. Am nevoie de liniste, si ma astept ca cei care isi vor petrece cateva clipe pe aici, sa o faca tot in liniste. No comment, fara comentarii. Sa invatam sa socializam in liniste.


Altruismul de sezon

Era in preajma sarbatorilor de iarna. Zapada, braduti, globuri si ghirlande, cadouri, vin fiert cu scortisoara, cumparaturi, curatenie generala, planuri, prieteni, familie. Insa nu pentru toti.

Exista o categorie sociala, pentru care elementele constituente ale subzistentei, precum painea, caldura si incaltamintea reprezinta elemente de lux, rezervate celorlalti, si niciodata lor. Acesti oameni, au fost sistematic indepartati sub orice forma si cu orice mijloace din calea noastra, situati acum undeva la marginea lumii, desigur pentru a nu ne afecta in vreun fel, fie el pozitiv sau negativ.

Intr-un reportaj difuzat intr-un moment oarecare, s-a reusit cuprinderea unui crampei din ce inseamna aceasta drama, in timp ce in studioul de televiziune se desfasura o alta drama, de aceasta data cladita din comentariile tampe ale invitatilor emisiunii.

Un baietel micut, slab insa cu privirea senina insira pentru reporter meniul lui de-o viata: paine si cateodata paine cu zahar. Pe fundal se zareau peretii unei camere, singura de altfel, cu varul cazut pe alocuri. Cateva carti, doua – trei piese de mobilier fara legatura una cu cealalta, probabil primite sau gasite, o icoana cu o candela micuta si cateva fire de busuioc. Pentru el era acasa. In prag de sarbatori avea in schimb un vis, avea si el cateva dorinte pe care spera sa i le indeplineasca Mos Craciun, macar anul acesta, intrucat credea cu tarie ca anul trecut nu a venit Mosul pentru ca, spunea el, nu a fost suficient de cuminte. Isi dorea o minge, sa se joace int impul liber, si „o slujba cu care sa castige bani pentru mancare”, preferabil la vreo spalatorie auto, asta ii placea lui. De fapt mai avea un vis, pe care nu si-a permis sa i-l aminteasca nici lui Mos Craciun. Vroia sa manance „pizza”, sa stie si el ce gust are, ca nu a macat niciodata.

Parintii, ramasi amandoi fara servici, traiau din alocatia copiilor, si din banii castigati ca zilieri pe unde apucau. Se descurcau cumva, mult sub limita subzistentei, avand zile in care nu mancau nimic pentru a oferi copiilor pretioasa bucata de paine. Nu cereau ajutorul nimanui, erau resemnati, probabil le-au incercat pe toate, au sperat in toate, in timp ce toti au reusit sistematic sa-i dezamageasca. Autoritatile locale, oamenii de rand, reprezentantii bisercii.

In platou, consternati de ceea ce se desfasura in fata lor, pe ecranele acelea sumpe, erau prezente cateva „capabilitati” ce se intreceau din cale-afara in a identifica atat vinovatul, cat indeosebi responsabilul pentru remedierea situatiei. Ba ca primaria doarme, ca si cum ar fi fost prima data cand ne dam seama ca primaria e plina de indivizi victimizati profund de o alimentatie total dezechilibrata si de o lipsa acuta a oricarei forme de activitate fizica, si de individe trecute poate prea devreme sau prea brutal prin chinurile fardarii abuzive. Ba ca biserica nu se implica, uitand ca biserica este pe buna dreptate depasita de multitudinea sarcinilor ce tin de gestionarea terenurilor, cladirilor, autovehiculelor si a tuturo bunurilor pe care si le-au insusit prin ingaduinta si milostenia lui Dumnezeu, daca ar fi sa-i credem. Ba ca oamenii sunt insensibili, uitand probabil pentru moment ca si ei, cei din platoul televiziunii, cu sau fara voia lor fac parte din rusinoasa grupare denumita fortat „oameni”.

Ca si cum nu era de ajuns, fiind contactat de postul de televiziune respectiv, un „om de rand”, emotionat probabil de ce vazuse, si-a luat angajamentul sa ii sprijine punctual pe acei oameni cu ... ei da, cu pizza. O pizza pentru o problema sociala, asta da dreptate. Au mai fost ceteva comentarii ulterioare pe care le-am inclus la categoria zgomot de fond, care promiteau si isi luau angajamentul ferm ca de sarbatori familia cu pricina va avea tot ce le trebuie pe masa.

Toti, oameni de seama, sau cel putin oameni care nu au conoscut chinurile foamei, rusinea sfasietoare a neajunsurilor, sau disperarea de a nu avea ce sa le oferi copiilor, se priveau si se ascultau reciproc cu o vadita nedumerira intiparita pe chipurile lor nostime, intrucat nu intelegeau daca mai au vreo datorie in afara de aceea de a gasi vinovati. Indemnau frenetic la deramarea primariei, la tragerea la raspundere a politicilor sociale centrale, la pangarirea bisercii, la aruncarea cu pietre de pavaj in oamenii de rand, ei considerand ca sunt un fel de mici dumnezei chemati sa porunceasca poporului orb ce si cand trebuie sa faca.

Suferim, plangem alaturi de diferite cause sociale in fata televizoarelor, ne manifestam consternarea in toate modurile posibile, si in cele din urma ne refulam tristetea schimband canalul. Si gata. Stiti cum fac copiii mici cand nu vor sa vada ceva? Isi pun patura peste cap, peste ochi, crezand cumva ca acel ceva va disparea. Reflexul acesta inca il mai pastram in noi, indiferent de varsta.

Egoismul tine loc in mod surpinzator de pervers, de altruism. Altruismul se manifesta ca o grija permanenta fata de ceilalti, o astfel de grija, incat nu ai liniste cand stii ca unui copil, undeva ii este foame. Sa nu asisti impasibil cand il vezi cu mainile mici murdare, cu hainele rupte lasand sa patrunda necrutator vantul de iarna, cu privirea fixata pe vreun raft cu produse de patiserie, salivand compulsiv, intorcandu-si capul doar atras de rasetele altor copii, ale caror parinti tocmai le-au cumparat tot ceea din ce, probabil jumatate vor arunca. Altruismul inseamna sa te interesezi ce poti face pentru altii, sa-ti revizuiesti propriul comportament risipitor, sa constientizezi cata bucurie ai putea sa aduci in viata altora cu ceea ce tu consideri acum ca reprezinta „putinul” tau. Sa nu te ascunzi in spatele primariei, bisericii sau a celorlalti oameni, sperand ca nu te va observa nimeni.

Am devenit in schimb niste ... ceva, nu cred ca am vreunn cuvant sa exprime ceea ce am devenit. Am reusit sa utilizam conceptul de altruism pentru a ne satisface monstrul din noi, egoismul. Sub scuza grijei fata de ceilalti, ne pregatim sufleteste in casutele noastre, si pregatim cu grija „pachete pentru cei necajiti”. Si punem intr-o sacosa, pe rand, un pateu cu data de expirare – maine dimineata, un salam al carui gust nu ne satisface preferintele culinare, plus ca a prins parca un miros asa mai ciudat de cand sta in frigider, o sticla cu ulei cat se poate de ieftina, nu neaparat plina, un kilogram de zahar si unul de gris gandindu-ne probabil la galetile de budinca pe care le vor manca cei necajiti cu atat pofta, cateva haine pe care nu le mai purtam, si asta nu datorita faptului ca ne-am schimbat comformatia corpului, si deoarece sunt arse, rupte, sau au un model de o penibilitate istorica. Mai punem in graba un glob dintre cele cu care ne-am impodobit pomul de craciun inainte de 89, un „mos” de ciocolata, si ... cam atat. A, si o eticheta mare pe care sa ne scriem numele, sa stie lumea ca e de la noi. E suficient cat sa ne faca sa ne simtim bine. Noi. Ceilalti sa manace budinca.

Pentru toate celelalte nevoi, pentru toate celelalte zile in care nimeni nu se gandeste la acesti oameni, exista sistemul, desigur sistemul ticalosit, insa extrem de folositor noua, celor ce cautam cu vehementa un vinovat sa acopere cumva indiferenta noastra.

Poate ma insel, poate exista oameni totusi care si-au luat obligatia ca zilnic, si nu doar de Xmas sau Valentine’s Day sa duca o oala de mancare, sau sa dea banuti de paine uneia din familiile aflate in aceasta ipostaza. Poate sunt unii care incearca sa inteleaga cu adevarat de ce anume au nevoie acestia, exceptand ghirlandele si pateurile expirate. Oameni care, cu adevarati impresionati de multitudinea dramelor care se desfasoara la nesfarsit in fata lor, renunta ei insisi la ceva pentru a i-l oferi altcuiva.

Pentru restul, si intentionat nu am folosit termenul de restul, si nu de ceilalti, altruism inseamna sa ajutam pe ceilalti fara a ne leza in vreun fel ceva ce e al nostru, sa oferim din toata inima resturile trecerii noastre prin viata, In timp ce indreptam atacurile furibunde impotriva primariei, guvernului, bidercii.

Intr-adevar, sistemul nu e nici pe departe util, insa noi, cei ce ne organizam in constructii sociale efemere, noi ce facem?

CURIOSITY NEVER LANDED ON MARS – clear proof

You can search for the roiginal size photo on spaceweather.com, or planetary.org.

Out of the many pictures shared by NASA regarding their Curiosity toy walking around on Mars searching for life or whatever they’re saying it’s searching for, one of the pictured released by them didn’t make sense, or better said their reasoning for the phenomenon shown in the picture didn't. Actually, it was highlighted by them as showing a rare (or rarely seen) phenomenon, called “opposition surge” (sometimes known as the opposition effect, opposition spike or Seeliger effect, according to http://en.wikipedia.org/wiki/Opposition_surge.

It’s quite simple. According to the same web site http://en.wikipedia.org/wiki/Opposition_surge, opposition effect is the brightening of a rough surface, or an object with many particles, when illuminated from directly behind the observer. The term is most widely used in astronomy, where generally it refers to the sudden noticeable increase in the brightness of a celestial body such as a planet, moon, or comet as its phase angle of observation approaches zero. It is so named because the reflected light from the Moon and Mars appear significantly brighter than predicted when at astronomical opposition.

Anyway, this is what NASA claims happened to this picture. Opposition effect. So, it’s us looking at the picture from the relative position where the camera would have been, and in front of us the bright spot, of course, according to the definition, created by the source of light (Sun) situated just behind us.

Now, look at the many small craters on the Mars surface, and look at the shadows. What is the direction of Sun light considering the shadows? Where is the Sun actually situated to create these shadows? Yeap, in the right hand side, or maybe in the upper right hand side. It doesn’t matter. What  does matter is that the Sun is not behind us, or behind the camera that took the photo.

I don’t like conspiracy theories, or maybe I do a bit, but as long as clear answers are completely missing, I have this bad habit of believing what I’m seeing, and that’s it.

Still, is we are to consider a conspiracy, remember my words: There’s no Curiosity on Mars, we hardly made it to send something on Earth’ orbit. There’s no one and nothing searching for life on Mars. It’s just a nice story that can and will be used at a certain time to divert our attention from something really big that is planned, or it’s about to happen. When you’ll going to hear from NASA “We found life on Mars”, look for some other news, as something big will happen in parallel that needs a huge cover-up like … Life on Mars.

Dosar secret: Ponta ii cere iertare lui Basescu

„Astazi, 30 Iulie 2012, surse oficiale declara ca premierul Romaniei, Victor Ponta, a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Traian Basescu, in care isi asuma responsabilitatea esecului inregistrat la referendumul din 29 Iulie a.c., si isi cere public iertare pentru daunele incomensurabile aduse atat poporului roman cat si statului in relatia acestuia cu statele vecine.
Deasemenea, ii propune acestuia un parteneriat, in baza caruia, ca furniza sistematic organelor de cercetare penala, dovezi incontestabile ale tuturor ilegalitatilor comise de membrii PSD. Astfel vor aparea dovezi noi privind tunurile financiare Petrom, Petromidia, Oltchim, Portile de Fier, FNI, Bancorex, Caritas etc, in masura sa genereze recuperarea la bugetul statului a aproximativ 700 mld euro.
Nu in ultimul rand, o parte din dosarele revolutiei, ce au fost considerate vreme de peste 20 de ani ca fiind distruse, vor fi puse la dispozitia organelor ce cercetare penala pentru a clarifica rolul PSD-ului in mineriade, si planul ascuns din spatele loviturii de stat de atunci.”
Ei uite, asta as fi vrut sa vad la televizor, indiferent de postul de televiziune urmarit. Nu ma intereseaza dezbaterile lungi si fara rost, pro si contra PDL, USL, UDMR. Nu exista partid mai bun sau mai rau, nu prea exista alternative.
Exista doar speranta ca odata ceea ce mi-am imaginat eu in randurile de mai sus va deveni realitate, ca fiecare cetatean al Romaniei va fi tras la raspundere pentru faptele sale, fie ca vorbim de contracte publice frauduloase, sau de pensionari individuale fictive pe caz de boala.
A fost doar un vis. Realitatea insa e aceeasi. Mereu.
A, am uitat sa scriu cate ceva de Crinut. Sau nu, intrucat nu poti uita ceva cu relevanta zero.

Ganduri ... „Tu ... prin ochi de copil”


Te-ai gandit vreodata ce gandeste un copil, un bebe, in spatele ochilor sai mari, aparent mereu fericiti, chiar si atunci cand ai un comportament deplorabil? Atunci cand priveste in sus la tine, neintelegand mare lucru din actiunile tale fara sens, sau din vorbele tale aruncate la intamplare, si totusi, inregistrand parca tot, punand bazele viitoarelor sentimente de tristete? Ai vazut vreodata un copil plangand in tacere? Ai vazut vreodata cum arata ochii de copil trist? Mai esti capabil sa-ti depasesti activitatile superficiale, si sa vezi tristetea altuia?

Nu, nu e un articol despre copii, nici pe departe. Sau poate este.

Similaritatea indestructibila dintre noi, astia de ne autointitulam oameni mari, si ingerii aceia mici, nevinovati, este sufletul.

De-a lungul vietii ne dezvoltam aptitudini, abilitati, skill-uri, indemanari, si acumulam informatii diverse pe care, in momentul in care credem ca suntem suficient de inteligenti le numim spontan knowledge sau know-how. Sufletul insa, acea parte nedefinita a noastra, ramane neschimat. Inca inainte de nastere era desavarsit, nu are nevoie sa evolueze, sa acumuleze, sa se definitiveze, el este pur si simplu, in cea mai pura stare.

Undeva, sub muntele incalcit de ganduri, aspiratii, trasaturi de caracter, obiceiuri, temperamente, interese, se afla sufletul, la fel de neschimbat ca la inceput, desi acum sufocat intrucatva de acest morman de constructii mai mult sau mai putin rational.

Din acest punct de vedere, suntem cu totii copii, intrucat sufletul reactioneaza la fel acum, cum reactiona si cand eram si noi la randul nostru niste ingeri cu ochii mari, privind de jos la lumea mare a celor mari. Probabil reactionam altfel, utilizam bagajul de cunostinte pentru a disimula ceea ce simtim, nefacand altceva decat sa reusim a fi in disonanta cu noi insine. Daca cineva crede ca-si controleaza trairile emotionale, ii sugerez sa se mai gandeasca, sa-i mai acorde o sansa. Trairile emotionale nu pot fi controlate, nu ne apartin, apartin sufletului nostru. Ceea ce controlam intr-adevar sunt propriile reactii perceptibile din exterior, astfel incat sa ne aliniem fortat la imaginea pe care ne-am creat-o despre noi. Insa trairea e acolo.

Subiectivismul fiind una din cele mai dure bariere in calea adevarului pur, mi-a venit in minte imaginea nealterata a unui potential judecator suprem, copiii mici. Ei nu mint, nu manipuleaza, nu disimuleaza.

Cum arata astfel comportamentul tau prin ochi de copil. Inchide ochii pentru o clipa si constientizeaza ca esti inconjurat de copii mici cu ochii mari si priviri intrebatoare, nu de oameni asa cum ii percepem de obicei.

Analizeaza-ti acum comportamentul. Nu faci nimic rau? Mai gandeste-te o data. Fie ca manaci cu gura dechisa, fie ca tipi sau vorbesti excesiv de tare neglijand impactul asupra celorlati, fie ca mananci un mar in fata celorlalti fara sa intrebi nimic, fie ca ignori pe cineva sau dimpotriva iti exersezi umorul amar pe acel cineva, fie ca iti aduci un pahar cu apa refuzand sa-i aduci si celuilalt, fie ca faci lucruri pe ascuns, sau ca scunzi adevarul sau il contorsionezi, fie ca te bucuri de insuccesul altora,... si lista ar putea continua la nesfarsit.

Cum te-ar percepe un bebe? Ce ar simti in momentul in care iti aduci acel nenorocit de pahar cu apa neoferindu-i si lui o picatura? Cum te-ar privi in momentul in care vorbesti cu prietenii la telefon razand zgomotos cu gura pana la urechi? Ai putea sa „faci misto” de un bebe? Ai putea sa te bucuri de insuccesele lui? Ai putea ramane impasibil la lacrimile unui bebe?

Stiu, declarativ nu te-ar lasa inima, si nici macar nu-ti poti imagina ce monstru ar putea sa se poarte asa. Breaking news, deja faci asta. Aceleasi suflete te inconjoara si acum, desi de sub masca atent construita de oameni mari. Privirea trista din spatele ochilor de-acum reci si ne-expresivi e acceeasi, te asigur, doar ca ne-am pierdut abilitatile de a le mai sesiza.

Sunt doar ganduri razlete, insa am considerat oportun sa le pun pe „hartie”, intrucat parca mult prea des stoarcem lacrimi tacute celorlalti, parca prea des intristam priviri de bebe.

Scuze nu prea sunt, sau cel putin nu in masura de a corecta ceva. Cand ai sa-mi spui cum poti sa-ti ceri scuze de la un copil care a adormit singur suspinand, asteptand sa vii sa-i reconfirmi ca este, ca exista, ca este important, si ca este iubit, abia atunci sa-mi vorbesti de scuze.

"Iubiti-va unii pe altii" spunea odata un om batran a carui rabdare depaseste orice limita a intelegerii noastre. Sa tinem unii la alti asa cum tinem la copiii nostri, sa fim atenti la cele mai mici gesturi, sa ne rusinam in data propriilor noastre ganduri, sa ne trezim dimineata doar pentru a-i face pe altii fericiti, sa ne simtim impliniti prin fericirea lor. Cu siguranta omul acela batran pe care unii il numesc superficial „Dumnezeu” e tot un suflet de copil, poate cel mai neglijat dintre copii. Il neglijam fiid ocupati mai mereu sa ne neglijam intre noi, asta in meomentele in care nu ne jignim.

Nu-ti gasi singur scuze, copiii nu inteleg scuzele.

Ganduri ....Tu cine esti?

Te-ai intrebat vreodata cum te vad ceilalti, cum te percep, cum iti interpreteaza actiunile si gandurile? Cum ar fi sa scriii de exemplu o compunere, asa cum faceam cand eram mai mici pe bancile scolii, in care in loc de: “Scrie cateva randuri despre tine”, sa ti se ceara sa scrii cateva randuri despre cum te percep ceilalti.

Ea in perceptia ei: Saten deschis, de fapt o culoare interesanta blonda cenusie. Ochii profunzi si patrunzatori, de un caprui curat si limpede. Corpul echilibrat, nici prea slaba, nici prea plinuta, perfect armonizat pentru cine are ochi sa vada. Usor hazlie, insa timida. Timida intr-un mod calculat si responsabil, desigur. Sensibila la frumos, intoleranta la nedreptati, un suflet desprins parca fortat dintr-o alta epoca, dintr-un alt rang social. Miscarile line tradand o delicatete inascuta, iar privirea iute trandand o vointa puternica. Altfel decat masa omogena denumita „ceilalti”, cu un destin aparte.
Sa vedem acum cum ar putea sa o descrie cineva ce face parte din „ceilalti”:Par saten, deschis, plictisitor. Un negru inchis ar fi mers mai bine.Nu are ochi albastri, nici verzi, si cred ca nici negri, de fapt nu stiu, nici nu am bagat de seama. Daca e grasa? Nu stiu, e nicicum, nu prea feminina oricum. Fundul e frumos insa, sau blugii se asezau bine oricum. Face glume proaste la care nu rade nimeni, iar apoi se inroseste toata. E de-a dreptul jenant. In fine. Traieste in lumea ei, cu poezii, flori si vise. O neadaptata, toti zic asta. Se misca greu si parca e mereu pornita pe ceva, nu stiu ce nu-i convine .... In fine, nu merita atat atentie .... Asta ar putea fi, si esle in cele mai multe cazuri, parerea unuia din grupul „celorlalti” despre o ea, aleatoriu aleasa.

Cine esti tu in cele din urma? Cel autodefinit de criteriile protective aplicate de tine tie-ti, sau tu, cel perceput de ceilalti, sau cel putin acea parte din tine care le este accesibila celorlalti? Tu nu reprezinti nici pe departe o „audienta” suficient de mare pentru a genera o parere general valabila, celorlalti nu le este permis sa te vada asa cum esti, nu le permiti tu, si prin urmare nu consideri ca au dreptul de a te defini, iar vocea interioara, sau de ce nu vocea superioara, Dumnezeu nu are nici un fel de parere referitor la tot ceea ce ne obsedeaza pe noi. Cum spunea Wayne Dyer, God has no favourites. Noi insa, am dezvoltat o obsesie din competitia nefondata.

Cine esti? Cum esti?

Esti o entitate incontinuu definibila, si permanent schimbabila, precum se definesc si se schiimba parerile celorlalti despre tine? Insa esti tu ceea ce le permiti celorlalti sa vada? Si daca nu, de ce te lasi descoperit/a asa cum esti. La urma urmei nici tu nu stii cumm esti, si totusi ti-e frica de insuficienta.

Si de ce trebuie sa fiti? Adica, oricum sunteti, de ce mai aveti nevoie sa fiti cumva anume. Oricum sunteti, cum sau fara voia voastra, oricum sunteti perceputi cumva, oricum aveti o parere personala proprie despre voi insiva si fara sa fiti cumva anume in mod constient. De ce vreti mereu sa fiti si pentru ceilalti, asa cum sunteti pentru voi insiva atat timp cat nu concepeti sa fiti pentru voi insiva ceea ce suinteti de fapt pentru ceilalti.

Esti elegant, esti frumoasa .... Cum spunea cineva odata, „think again”.

Cine esti, cum esti? In intunericul sfarsitului de zi, la limita intre tu personal ideal, tu vazut si interpretat abuziv de ceilalti, si tu perfect pentru energia creatoare .... tu cine esti .....

Bea ceai verde fato, ca se uita lumea la tine!


Ceaiul verde, despre care aveam sa aflu mai tarziu ca se regaseste si intr-o stare mai obosita luand infatisarea unui ceai oxidat, negru, cat si in varianta mai odihnita, mai nobila, acesta din urma regasindu-se sub denumirea de ceai alb. Plantele utilizate in procesul de production sunt acelelasi, doar ca pe ala negru mi-l alearga de-l omoara, iar pe ala alb  mi-l protejeaza din cale-afara. 
Asta verdele, de care aminteam la inceput e un ceai nici nici, e ca un fel de punct de referinta si atat, fara existent proprie. Dar este.
De fapt nu ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza insa este faptul ca rauri-rauri de ceai verde au incaput sa invadeze Romania. Toata lumea pare ca bea ceai verde. iar daca nu e verde, e negru, sau alb, sau rosu, sau violet, sau nu stiu ce culoare. Daca nu e vreun ceai catalogat dupa culoare, e un ceai cu o denumire ciudata. Daca nici culoarea nu e reprezentativa, si nici denumirea nu-l ajuta, in ultima instanta trebuie sa fie un ceai cu ingrediente exotice, surprinzatoare si antagonice – de exemplu – fruct de cactus cu loboda, sau aocado cu praz … Zic doar, ca de priceput nu ma pricep. Le denumesc doar la comun, ceai verde, dintr-o simplificarea usor absurda si evident fortata.
Din momentul in care am fost informal informati si formal dezinformati cum ca in frunzullita aceea aparet mica si nevinovata de ceai stau gata sa se dezlantuie nenumarati antioxidanti, cu puteri supraomenesti, poporul roman a trecut printr-o noua etapa de dezvoltare, trecerea de la epoca musetelului la cea a ceaiului verde. Acesti oxidanti se pare ca sunt capabili sa te faca mai frumos, mai destept, mai bogat, si probabil sa-ti gaseasca si sufletul pereche. Le mai facea parca ceva si radicalilor liberi in momentul in care punea mana pe ei, presupunand ca antioxidantii au maini, insa nu mai tin minte exact ce anume le facea. Probabil ceva anost si neinteresant.
Sa fie oare coplesitoare grija poporului roman pentru sanatate, pentru puritate? Sa fie vreo ura ancestrala pe care o nutrim impotriva radicalilor liberi? Sa fie pasiunea pentru gusturile exotice, atat de rar accesibile noua, cei ce ne-am nascut sub imperiul hazardului doar pe un teritoriu continental – mediteranean?
Si indiferent de raspuns, inca o data ma intreb obsesiv, de ce ceaiul verde? Intreb in jur, si ma simt deodata intr-un univers paralel, inconjurat de specialisti in stiintele naturale care mai de care mai nerabdator sa-mi explice exact manifestarile fenomenului denumit prea superficial „ceaiul verde”. Cat de frumos de face, ce ten de invidiat vei avea,  si multe multe altele, beneficii care insa, dintr-un motiv cel putin misterios, refuza cu incapatanare sa se manifeste la acesti oameni care sustin cu atata determinare ceaiul verde. Probabil nu a fost cel mai bun an pentru antioxidanti, ca a fost si cald, si seceta, si cand au venit ploile, nu se mai opreau. Nu e de mirare ca antioxidantii se incapataneaza sa-si manifeste beneficiile.
Pentru cei ce inca nu si-ai simtit celulete nervoase stimulate indeajuns pentru a cauta ei insisi ce se afla ascuns in spatele cuvantului „antioxidanti”, ma incumet eu sa dau indepartez partial ceata. Antioxindatii nu sunt niste particule speciale, descoperite din greseala, in momentul in care o briza mai puternica a aruncat din intamplare cateva frunze de ceai in ibricul pus la foc langa fereastra, pentru a face o cafea. Nu, antioxidantii existau si inainte, in si inafara frunzelor de ceai. Antioxidantii sunt de fapt un grup de vitamine, minerale, protide, lipide si acizi grasi, glicozide, enzime etc, ceea ce gasim din belsug in alimentele de zi cu zi, desigur cu precadere covarsitoare in alimentele vegetale.
De ce atunci ne place sa spalam un plic de 2g de ceai in 150ml de apa, imaginandu-ne cum cad in paharul nostru de plastic acei nenumarati antioxidanti, cum se deformeaza paharul nostru sub presiunea vitaminelor strivite de minerale si flancate haotic de acizi grasi, cum strangem cu un mic buretel de vase apa fierbinte ce da pe-afara lasand locul enzimelor si protidelor ce nu contenesc sa cada din pliculetul nostru de 2g de ceai verde.
In baza caror criterii a fost detronat musetelul, teiul, menta, galbenelele, pojarnita (sau sunatoarea daca va e mai la indemana), coada soricelului, si cate si mai cate?
Ma intreb si eu oarecum retoric, asa cum fac de mult prea multe ori in ultimul timp. Continui totusi sa ma indoiesc amarnic ca ceaiul nostru drag si verde se poate angaja intr-o lupta dreapta impotriva a ceea ce reprezinta alimentatia multora dintre noi. Doar daca nu apar pe piata sortimente precum: ceafa de ceai verde” ......, sau shaworma cu ceai negru, sau de ce nu, eclere cu ceai alb .....
Va las acum, sa-mi beau in liniste ceaiul meu verde, sa fiu si eu in rand cu lumea. E la moda ...

Primaru' de vis

Era dimineata devreme, devreme pentru mine, intrucat mereu am neplacutul sentiment ca nu am dormit suficient. De mult sau de bine. Trecand prin mult prea uzualul ritual de dimineata, incepand cu spalatul pe gingii, si continuand cu inchiderea usii de la intrare pe dinafara, ma regasec din nou in aceeasi statie de tramvai, asteptand mijlocul. Acela de transport in comun, care sa ma duca fara ezitare, cu o consecventa de neclintit, la servici.

Stau 5 minute, apoi inca 5. Se fac in total 10 minute, care la o temperatura de -20 de grade, par 10 zile petrecute in Laponia. Da, ati ghicit, tara lu’ Mos Craciun. Dar petrecute nu asa in mod normal, ci stropit usor cu apa de izvor si adormit dezbracat afara, in zapada, invelit doar cu o batista de bumbac 100%.

Cele 10 minute se transforma in 20. Stiti cum e, cand te simti bine nici nu stii cum trece timpul. In cazul de fata, timpul zboara cand nu mai simti nimic. Maini, picioare, urechi, pleoape, celulete cu conuri cat si cele cu bastonase din globul ocular, si ... alte cele.

Intr-un sfarsit, surprinzator, nu sfarsitul meu, ci asa, ca si forma de exprimare, vine un tramvai, si ursitoarele de aceasta data au trimis tramvaiul care trebuie. Urc nerabdator, grabit sa ocup un loc cat mai bine pozitionat, si ma buseste plansul. E la fel ca afara. Ba nu, mint. E ca afara, doar ca ceva mai plictisitor.

Trecut de mult de limita suportabilitatii, intre inconstienta si subconstienta, am un vis. Il vad aievea parca pe primarul nostru drag, in pantalonei scurti cu bullinute, ursuleti sau buburuze, cu un maieut de-al tatalui sau, ramas mic acestuia si inmanat cu demanitate fiului de seama, primaru' nostru, si cu o sosetica mica verde intr-unul din picioarele din dotare. Celalalt l-a pierdut probabil cand se juca de-a mama si de-a tata cu consilierii municipali. 

Il vad asa aievea, stand alaturi de mine in tramvai, si inghetandu-i straturile adipoase superficiale ale caror intretinere nu permit alocarea de fonduri si pentru incalzirea unor amarate de tramvaie pentru sute de oameni, care din inertie se incapataneaza sa achizitioneze acele frumoase cartele galbene ce au luat abuziv locul abonamentelor de carton ieftin.

Il vad cu cum promoroaca ii acopera incet incet barba aspra, dandu-i un aspect de turta dulce pudrata din belsug cu zahar vanilat. Il vad cu nasul si urechile rosii, ce ar face-o invidioasa si pe mama lui Rudolf, renul.
Il vad in cele din urma tremurand din toate balamalele lui, nereusind nici acum sa inteleaga ca el, domnul primar, poate si trebuie sa se gandeasca si la cetateni.

Sa visam. Sa visam, sperand ca visele vor deveni realitate.

Ne mai auzim.