Omlette norvegiene

Arata bine, miroase bine, pretul e acceptabil, pare alegerea perfecta pentru un moment de desfranare culinara desavarsita. Asta pana pui gura pe ea. Sau pe el, ce-o fi.
Trezit dimineata, baut cafea in graba, spalat pe dinti eu si una bucata copil, schimbat acelasi copil, servit micul dejun aceluiasi copil, asteptat sotie insarcinata , urcat in masina. Dus copil la ora de engleza sperand ca va ajunge curand ceea ce scrie pe pliant "le petit bilingue", facut cumparaturi rapide in 40 de minute, parcat sotie insarcinata pe o bancuta, dus cumparaturile la masina, alergat inapoi dupa copil, preluat copil, pisi, degete in fantana arteziana, revenit la parcare, preluat sotia de pe bancuta, platit parcare, urcat familie in masina, mers la biblioteca, returnat carti, inapoi la masina, mers in supermarket, facut cumparaturi saptamanale, impins fara vlaga carutul mult prea plin cu copil agata de el in dreapta fata, revenit acasa, descarcat cumparaturi, pregatit pranzul, pisi, spalat pe maini, mancat
Merit si eu un mic moft. Zic.

Sevraj de ... gemeni


Cu ce sa incep? Era o zi ca oricare alta, liniste, doar eu cu biroul meu la servici, aplecat in pozitia clasica a ghiocelului deasupra laptopului incercand sa curpind cu a mea privire prea multele celule dintr-un excel sheet, toate pline de numere, care cel mai probabil reflectau intocmai dinamica complexa a pietei libere in FMCG. Suna telefonul. Nu cel de servici, telefonul personal. Stiu cine e, intrucat imi folosesc telefonul personal pentru a verifica vremea pe internet, pentru a citi presa seara dupa cina, pentru a vorbi cu sotia, si pentru a fi anuntat in caz ca moare cineva din rudele de gradul 2, 3 si asa mai departe, ultima facilitate a telefonului nefiind din fericire fructificata pana acum. 
E Ea, ma suna sa-mi spuna cum a fost la control, daca bebele e ok, daca ia in greutate, data are toate mainile si picioarele din dotarea standard, daca toate masuratorile sunt conform standardelor medicale in vigoare etc etc. Sunt putin ingrijorat ca de fiecare data, reusind sa par extrem de dezinteresat, tot ca de fiecare data. Stie ca nu am mult timp de vorba la servici, si-mi spune repede: Am o veste, vom avea gemeni!
M-am ridicat brusc in picoare. What?!

Back again

Back again, but any different? What changed versus the last time, and why do we feel the need to track changes, to set milestones, and to constantly come back? Came back where, came back to what? May be a need to reconnect with the real, unchanged self, or is it the need to check the progress I was supposed to make?
I'm back though. Back to a place where I can be myself, where I can dream, where I can plan, where I can hope, all these without outside interference.  Feels good, even though not necessarily right.
It's never "just" a blog. It's my space, it's a bit of me, a piece of me to which I'll always return.

Homeopathy. If it worked for me, it must be working



Homeopathy works, just that it took me more than 30 years to acknowledge it. Does it work for everyone as fast as it worked for me, I couldn’t say, I’m not even able to say if it will work for me again next time as it worked first time.

The past five years had been quite a struggle, trying to fit in an environment I didn’t really want to fit it, just that I had to, driven by the circumstances, trying to cope with my own ghosts of the past, trying to find new friends among people I didn’t want to have them as friends, trying to understand my family and their lack of support when I needed it the most, trying to manage somehow the new role as a father with all its sleepless nights, all its new obligations, and most of all, with its extreme pressure on what I used to call once “spare time”.

I was almost collapsing, and the funny part was that

Walking in the rain


Is my life perfect? No, not even by far. But it’s full of perfect moments.

I returned from the office, same office full of people trying to behave like they really have a meaning, trying to adapt their state of mind to what they’ve pictured as their ideal, but most of the time behaving … well … naturally. But that’s not the point.

When I got close to my home, it started raining in a way that made even the dogs wishing they were in Tenerife, or at least this is my closest match to what a dog would think in such circumstances. Everyone was either hiding or running like crazy to reach some place where rain would never fall on them again. I was walking as I usually do, not slower, not faster, just walking. I felt the rain drops on me, in my hair, on my face and hands. It was so relaxing, it was like all the silence it met in the sky while it was just steaming clouds was finally sharing its relaxing mood on me. It wiped out all the excel files, numbers and e-mails still wobbling around my eye balls, with a gentle touch. I felt good.

I arrived home, opened the front door and came in

I love myself


I know, you’d be saying: Another moron trying to find peace with himself. Maybe I am, maybe I’m not, but who is to judge?

In the end maybe I’m a bit of both. A weird guy trying to find peace with the loved ones. It just happened that I’m one of the loved ones.

Joke apart, it’s not about narcissist behavior, as I don’t really see myself the best man alive, just that I think I should appreciate the fact that I’m unique, as I’m not competing anyway for some sort of title. I have a brain (I do have, don’t I?!), I have a body, I have a self, whatever this might be, I have a God, I have wishes and desires, I’m just like all the others, but a bit better. Why better? Well

Bruce Lipton – the missing link between science and spirituality


Actually not Bruce Lipton himself, but his theory heavily backed-up by a strong professional background in bio-molecular and genetics fields.

What’s so special about his theory? Well, we must have heard many times motivational speakers encouraging us with positive, yet unrealistic advices like: “You can change your life”, or “You can manifest whatever you desire in your life” or “Your thoughts will become your reality”, or “You can have everything you’ve dreamed at, it’s just a thought away”, and the list can continue, ending with the cheap, uninspired saying “Yes you can”.

Well, you’d say, If I could, don’t you think I would? No one wants to manifest poverty or suffering, stress and illness; still, these are for most of us all that manifested in our lives, at least most of the times. Makes you wonder if these motivational speaking is really working

Teoria Big Bang-ului in Romania


Big Bang-ul  este modelul cosmologic care explica conditiile initiale si dezvoltarea ulterioara a Universului.

Gresit. Big Bang-ul este modelul local care se chinuie sa explice conditiile initiale si lipsa de dezvoltare ulterioara a Romaniei.

La inceput a fost nimic, dar nimic, mai nimic decat ce vedem acum. Era doar o potentialitate spatiu timp. Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda, indiferent de preferintele si dorintele noastre ulterioare. Statea asa spatiul-timpul acesta, si se gandea de unde sa inceapa. Fiind nimic inainte de Big Bang, isi pemitea luxul pe atunci de a alege in ce se va materializa. Galaxii, univers sau universuri, planete, orice. Singura dilema a nimicului pe atunci era de unde sa inceapa?

A ridicat imaginarul deget in aer, care aer tot imaginabil era pe atunci, si a spus – aici va fi supa sau ciorba primordiala a omenirii, si o voi numi Romania. Ce a urmat dupa

Depresiv sau deprimat?

Parca nu mai sunt eu, sau parca sunt eu, ina nu acela care care mi-as dori sa fiu. Sau, pentru a fin in perfect acord cu confuzia ce mult prea des in ma tarcoale, parca sunt eu, insa nu acela care sunt cu adevarat, si nici pe departe cel ce se asteapta ceilalti de la mine sa fiu.

Incerc sa ma regasesc, incerc sa redevin ce eram candva, insa mi-e aproape imposibil sa-mi amintesc cum eram de fapt, sau mai exact ce anume ma caracteriza ca ceea ce eram. Sunt totusi tinut in loc de frica de a nu crea un fals eu, un eu ideal trecut, pe care il portretizez acum sub presiunea nevoii de a nu mai fi eu asa cum sunt acum. Cine am fost, cine sunt, si mai ales, cine vreau sa fiu?

Poate sunt deprimat, mai stii?! Sau mai nou, depresiv, intrucat cuvantul „deprimat” a picat cumva in derizoriu. Daca spui cuiva ca esti deprimat, creezi impresia ca esti o persoana cu o mica frustrare de moment, probabil generata de asteptari mult prea mari in raport cu realitatea. Pe de alta parte, depresiv suna mai monden, mai interesant, mai new age, desi in momentul in care esti depresiv, prea putin iti pasa

Scrisoare catre „aproapele meu”


Draga „aproape”, nu as fi scris aceste randuri, daca nu ti-ai fi atribuit abuziv titulatura de „al meu”. Daca ai fi fost doar aproape, probabil ne-am fi inteles de minune, dar de cand ai devenit aproapele meu, parca ma simt cumva obligat sa onorez un parteneriat incorect.

Nu am inteles nicicand ce semnificatie are indemnul: Iubeste-ti aproapele. Cine esti tu? Ce inseamna aproapele meu, si cum se face ca ai devenit al meu in conditiile in care nu te-am solicitat? De ce nu poti fi pur si simplu „aproape” sau daca e sa fii al cuiva, de ce nu esti aproapele tau, sau aproapele altcuiva. Dar nu al meu, eu nu am nevoie de aproape, sau cel putin nu de aproapele care te-ai incapatanat cu atata ardoare sa fii.

Am inteles oarecum vag, ca esti vecinul de bloc, trecatorul pasager pe strada, colegul de birou, prietenul vechi sau prietenul  nou, vanzatorul de la magazin, cel ce calatoreste alaturi de mine in tramvai, poate chiar si doamna aceea obsedata de la RBS bank

No comment

        Odata imi facea placere sa scriu pe blog, insa intre timp, ceva s-a schimbat, si, incapabil sa-mi dau seama ce anume, am renuntat la scris. Asteptand timpul potrivit, ideea potrivita, cotextul potrivit, am sfarsit prin a nu mai scrie nimic, cel putin pe blog. 

        Imi dau seama ca am esuat in a creea o punte de comunicate intre mine si cititori, probabil din cauza ca subiectele abordate de mine nu sunt in pas cu tot ceea ce cuprinde conceptul de "monden". Nu stiu cine s-a casatorit, sau cine a mai divortat, nu ma uit la stiri - de fapt nu ma uit la televizor decat in rare ocazii, traiesc fara a sti cine e Vocea Romaniei, sau ce-mi trebuie sa am acel X factor, nu-mi dau seama ca m-ar putea determina sa fac schimb de mame, tati sau cuscri cu altii, nu ma fascineaza emisiunile despre mancare, nu stiu ce promotii sunt in magazine, nu folosesc creme de slabit sau ingrasat instant, nu frecventez cluburi zgomotoase, sau restaurante fara sens, nu cunosc nici un actor "cunoscut", nu stiu clar daca e corect Sex and the city sau Sex in the city

Altruismul de sezon

Era in preajma sarbatorilor de iarna. Zapada, braduti, globuri si ghirlande, cadouri, vin fiert cu scortisoara, cumparaturi, curatenie generala, planuri, prieteni, familie. Insa nu pentru toti.

Exista o categorie sociala, pentru care elementele constituente ale subzistentei, precum painea, caldura si incaltamintea reprezinta elemente de lux, rezervate celorlalti, si niciodata lor. Acesti oameni, au fost sistematic indepartati sub orice forma si cu orice mijloace din calea noastra, situati acum undeva la marginea lumii, desigur pentru a nu ne afecta in vreun fel, fie el pozitiv sau negativ.

Intr-un reportaj difuzat intr-un moment oarecare, s-a reusit cuprinderea unui crampei din ce inseamna aceasta drama, in timp ce in studioul de televiziune se desfasura o alta drama, de aceasta data cladita din comentariile tampe ale invitatilor emisiunii.

Un baietel micut, slab insa cu privirea senina insira pentru reporter meniul lui de-o viata: paine si cateodata paine cu zahar. Pe fundal se zareau peretii unei camere, singura de altfel, cu varul cazut pe alocuri. Cateva carti, doua – trei piese de mobilier fara legatura una cu cealalta

Dosar secret: Ponta ii cere iertare lui Basescu

„Astazi, 30 Iulie 2012, surse oficiale declara ca premierul Romaniei, Victor Ponta, a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Traian Basescu, in care isi asuma responsabilitatea esecului inregistrat la referendumul din 29 Iulie a.c., si isi cere public iertare pentru daunele incomensurabile aduse atat poporului roman cat si statului in relatia acestuia cu statele vecine.
Deasemenea, ii propune acestuia un parteneriat, in baza caruia, ca furniza sistematic organelor de cercetare penala, dovezi incontestabile ale tuturor ilegalitatilor comise de membrii PSD. Astfel vor aparea dovezi noi privind tunurile financiare Petrom, Petromidia, Oltchim, Portile de Fier, FNI, Bancorex, Caritas etc, in masura sa genereze recuperarea la bugetul statului a aproximativ 700 mld euro.
Nu in ultimul rand, o parte din dosarele revolutiei, ce au fost considerate vreme de peste 20 de ani ca fiind distruse

Ganduri ... „Tu ... prin ochi de copil”


Te-ai gandit vreodata ce gandeste un copil, un bebe, in spatele ochilor sai mari, aparent mereu fericiti, chiar si atunci cand ai un comportament deplorabil? Atunci cand priveste in sus la tine, neintelegand mare lucru din actiunile tale fara sens, sau din vorbele tale aruncate la intamplare, si totusi, inregistrand parca tot, punand bazele viitoarelor sentimente de tristete? Ai vazut vreodata un copil plangand in tacere? Ai vazut vreodata cum arata ochii de copil trist? Mai esti capabil sa-ti depasesti activitatile superficiale, si sa vezi tristetea altuia?

Nu, nu e un articol despre copii, nici pe departe. Sau poate este.

Similaritatea indestructibila dintre noi, astia de ne autointitulam oameni mari, si ingerii aceia mici, nevinovati, este sufletul.

De-a lungul vietii ne dezvoltam aptitudini, abilitati, skill-uri, indemanari, si acumulam informatii diverse pe care, in momentul in care credem ca suntem suficient de inteligenti le numim spontan knowledge sau know-how. Sufletul insa, acea parte nedefinita a noastra, ramane neschimat. Inca inainte de nastere era desavarsit, nu are nevoie sa evolueze, sa acumuleze, sa se definitiveze, el este pur si simplu, in cea mai pura stare.

Undeva, sub muntele incalcit de ganduri, aspiratii, trasaturi de caracter, obiceiuri, temperamente, interese, se afla sufletul,

Ganduri ....Tu cine esti?

Te-ai intrebat vreodata cum te vad ceilalti, cum te percep, cum iti interpreteaza actiunile si gandurile? Cum ar fi sa scriii de exemplu o compunere, asa cum faceam cand eram mai mici pe bancile scolii, in care in loc de: “Scrie cateva randuri despre tine”, sa ti se ceara sa scrii cateva randuri despre cum te percep ceilalti.

Ea in perceptia ei: Saten deschis, de fapt o culoare interesanta blonda cenusie. Ochii profunzi si patrunzatori, de un caprui curat si limpede. Corpul echilibrat, nici prea slaba, nici prea plinuta, perfect armonizat pentru cine are ochi sa vada. Usor hazlie, insa timida. Timida intr-un mod calculat si responsabil, desigur. Sensibila la frumos, intoleranta la nedreptati, un suflet desprins parca fortat dintr-o alta epoca, dintr-un alt rang social. Miscarile line tradand o delicatete inascuta, iar privirea iute trandand o vointa puternica. Altfel decat masa omogena denumita „ceilalti”, cu un destin aparte.
Sa vedem acum cum ar putea sa o descrie cineva ce face parte din „ceilalti”:Par saten, deschis, plictisitor. Un negru inchis ar fi mers mai bine.Nu are ochi albastri, nici verzi, si cred ca nici negri, de fapt nu stiu, nici nu am bagat de seama. Daca e grasa? Nu stiu, e nicicum, nu prea feminina oricum. Fundul e frumos insa, sau blugii se asezau bine oricum. Face glume proaste la care nu rade nimeni, iar apoi se inroseste toata. E de-a dreptul jenant. In fine. Traieste in lumea ei, cu poezii, flori si vise. O neadaptata, toti zic asta. Se misca greu si parca e mereu pornita pe ceva, nu stiu ce nu-i convine .... In fine, nu merita atat atentie .... Asta ar putea fi, si esle in cele mai multe cazuri, parerea unuia din grupul „celorlalti” despre o ea, aleatoriu aleasa.

Cine esti tu in cele din urma?

Bea ceai verde fato, ca se uita lumea la tine!


Ceaiul verde, despre care aveam sa aflu mai tarziu ca se regaseste si intr-o stare mai obosita luand infatisarea unui ceai oxidat, negru, cat si in varianta mai odihnita, mai nobila, acesta din urma regasindu-se sub denumirea de ceai alb. Plantele utilizate in procesul de production sunt acelelasi, doar ca pe ala negru mi-l alearga de-l omoara, iar pe ala alb  mi-l protejeaza din cale-afara. 
Asta verdele, de care aminteam la inceput e un ceai nici nici, e ca un fel de punct de referinta si atat, fara existent proprie. Dar este.
De fapt nu ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza insa este faptul ca rauri-rauri de ceai verde au incaput sa invadeze Romania. Toata lumea pare ca bea ceai verde. iar daca nu e verde, e negru, sau alb, sau rosu, sau violet, sau nu stiu ce culoare. Daca nu e vreun ceai catalogat dupa culoare, e un ceai cu o denumire ciudata.

Primaru' de vis

Era dimineata devreme, devreme pentru mine, intrucat mereu am neplacutul sentiment ca nu am dormit suficient. De mult sau de bine. Trecand prin mult prea uzualul ritual de dimineata, incepand cu spalatul pe gingii, si continuand cu inchiderea usii de la intrare pe dinafara, ma regasec din nou in aceeasi statie de tramvai, asteptand mijlocul. Acela de transport in comun, care sa ma duca fara ezitare, cu o consecventa de neclintit, la servici.

Stau 5 minute, apoi inca 5. Se fac in total 10 minute, care la o temperatura de -20 de grade, par 10 zile petrecute in Laponia. Da, ati ghicit, tara lu’ Mos Craciun. Dar petrecute nu asa in mod normal, ci stropit usor cu apa de izvor si adormit dezbracat afara, in zapada, invelit doar cu o batista de bumbac 100%.

Cele 10 minute se transforma in 20. Stiti cum e, cand te simti bine nici nu stii cum trece timpul. In cazul de fata, timpul zboara cand nu mai simti nimic. Maini, picioare, urechi,

Pregatiti-va centurile de siguranta – Romania se prabuseste


Romania a zis DA, ca fata mare la … ce vrea ea.
Summit-ul UE de azi noapte, pe principiul noaptea e un sfetnic bun, a avut rezultate previzibile. UE a zis ca da, UK a zis ca nu, Romania a zis ca da, in ideea ca un raspuns afirmativ e mai bun decat unul negativ.
Dar „da” in legatura cu ce? Printre multimea de cuvinte si fraze inspirate din limbajul impenetrabil al economiei de piata, am zis DA la propunerea ca deficitul bugetar sa fie mentinut la 3%, iar daca nu reusim, sa vina colegii nostri de regiune geografica istorica, europenii, sa regleze ei bugetul astfel incat sa fie 3%.
Ca si cultura generala, in 2009 am avut un deficit bugetar de 7.2% din PIB,

Daily mood

Beliefs restrict you, while knowing empowers you. Every belief was handed to you. What you know comes from within. (Wayne D)

Daily mood

Give up the need to be right. Practice kindness and forgiveness instead, rather than being right all the time.

Interesul national & Securitatea financiara a zonei euro – Grecia va fi salvata

Cred ca potentialul faliment al Greciei nu mai reprezinta pentru nimeni de mult un element de noutate. Datoria externa a devenit insuportabila, iar Grecia e pe marginea prapastiei. Va intra sau nu in faliment? Asta pare sa fie una din intrebarile primordiale cu atingere directa la stabilitatea zonei euro.

Inainte de a da vestea aparent buna, tin sa reamintesc cititorilor ca zona euro nu exista. Exista intr-adevar tari vestive care au nevoie ca cineva sa munceasca pentru ei, in numele lor, si mai presus de orice, in beneficul lor, si exista tari emergente care au nevoie ca cineva sa le hranesca cu resturile ce raman dintr-o oconomie consumatorista. Insa tot resturi sunt.

Nu exista o abordare comuna si unanim aplicabila in politicile sociale, politicile monetare, politicle economice etc. Sau, in incercarea de a evita o oarecare nuanta de pseudo-discurs macroeconimic, asta se traduce in faptul ca suntem toti europeni, membrii aceleasi familii, cu singura diferenta ca parintii aloca unui membru al familei suma lunara de 3.000 de euro, iar celuilalt 200 de euro (in economia reala, alocarea se regaseste sub denumirile simbolice de salariu, ajutor de somaj, pensie, servicii sociale, invatamant gratuit, servicii utilitare decente etc).

Prin urmare, asa poate fi definita zona euro. Cativa frati aflati sub atenta ingrijire a unor parinti adoptivi denaturati si partinitori.

Cam atat despre zona, euro. Nu voi vorbi mai mult pe subiectul in cauza, din aceleasi motive pentru care nu voi vorbi de „Nora pentru mama” de exemplu. Mi-e sila.

Revenind la Grecia. Vestea aparent buna e ca Grecia nu va da faliment. Ceea ce vedem pe scena publica, discutiile contradictorii aprinse intre diferitele state ale Europei referitor la oportunitatea salvarii Greciei, sunt similare cu bataliile crancene din curtea noastra, Romania, dintre diferite partite politice. Aceleasi dobitoace cu trasaturi usor diferite, traind in pace sub acelasi acoperis, si latrand sau urland, sau macanind sau behaind sau mai stiu eu ce .... din cand in cand unele la altele doar pentru ca ceilalti sa-i poata deosebi cumva. Ideea e ca toate statele vor sustine cu siguranta salvarea Greciei. De ce? Este atat de evident, incat ma incearca un zambet amar.

Germania, Franta, Spania sau mai stiu eu ce stat din Europe nu au personalitate proprie, nu pot decide, nu pot tine conferinte de presa, nu pot face nimic. Tarile reprezinta o notiune acceptata cu referire la o adunare de ceva (oameni, teritorii, interese, etc). Insa o notiune si ata. Oamenii insa pot decide. Oamenii din Germania, Franta, Spania etc. Oamenii, nu tarile.

Si oamenii aceia ce interese reprezinta? Interesele nationale? Nationalismul nu este decat o forma de egoism colectiv. Plus ca nationalismul este scuza cea mai generalizata si general acceptata pentru a duce la indeplinire cele mai murdare planuri. In fata interesului national nimeni nu-si permite sa comenteze, nu se stie exact de ce, probabil ni se trage de pe vremea cand conducatorii inca ne mai reprezentau pe noi, oamenii de rand.

Astfel ca oamenii vor decide cu mintea limitata de materialismul in care s-au ingropat de buna voie, spre beneficiul altor oameni, ascunsi in spatele denumirii de sistem bancar. Acest sistem bancar, care, in acelasi limbaj de lemn, se presupune ca ar avea expunere mare pe Grecia. Ce inseamna asta? Inseamna ca o mana de oameni din spatele sistemul bancar au imprumutat cu amandoua mainile poporul grec, insitutiile statului grec, firmele private elene. Asta inseamna expunere. Pai cand s-au expus nu le-a fost rusine? De ce au stat expusi pana acum? Ca eu daca ma expun prin singurul mod la indemana – nudismul, nu cred ca ma pot plange ulterior ca am expunere mare, si ca sunt supus unor riscuri pe masura. Si nici nu pot sa am pretentii la altii sa-mi reduca expunerea, nu de alta, insa am un sentiment ca altii vor doar sa ma &*%@, profitand de expunerea mea. La banci e altfel, totusi, expunerea nu e reala,e doar pretextuala.

Decizia e simpla, ori Grecia e lasata sa se scufunde, creditele acordate pe teritoriul acestui stat nu vor mai fi recuperate in veci, bancile nu-si vor mai vedea banii inapoi (ci doar ceva drepturi depline asupra unor maslini acceptati anterior ca garantie), si prin urmare bancherii ajungi saraci ca noi, campaniile electorale nu vor mai putea fi finantate corespunzator, activitatea de lobby este scoasa de pe lista ocupatiilor de la AJOFM. Nu e asta optiunea castigatoare.

Prin urmare, Grecia va primi bani. De unde? De la BCE. Va primi bani, banii se vor distribui poporului grec care va putea returna creditele bancare. Iar cand bancile vor reusi sa se retraga cu pierderi minime, BCE va tuna asupra Greciei: Grecia, scoala-te si plateste-ti miliardele. Grecia se va cutremura, si va incerca sa asculte porunca BCE. Si pe acelasi principiu – ca o tara nu exista de sine statoare decat ca notinua pur teorretica – sau mai exact nu-si poate rupe oasele la munca pentru a obtine bani pe care sa-i dea BCE-ului, apeleaza la popor. Si le va spune – a venit vremea plangerii si scrasnirii dintilor. Ori platiti tot ce nu ati imprumutat de fapt, ori renuntam la suveranitate, si devenim, asa, un fel de sectie de productie germana sau franceza, apartinand unei alte tari si producand pentru o alta tara.

Est-ul (nu cel geografic, si cel al fenomenului de emergenta statala) va munci inca o data pentru bunastarea vestului. De ce s-ar lua o altfel de decizie?

Ca un comentariu separat – inclusinv cuvantul emergent semnifica iesirea dintr-un anumit mediu, nu zbaterea inutila in acel mediu precum sugereaza marii lideri ai lumii cand se refera la tari emergente. Emergent inseamna proasopat iesit din ceva (in acest caz, din tranzitie), si nu in plina tranzitie. Desi tarile din Vest bne privesc ca niste state care de-abai ne-am ridicat pe varfurile picioarelor, pentru a ne uita prin geamul gros cum altii mananca prajituri.

De ce se fac atatea eforturi colosale pentru salvarea Greciei? Pentru salvarea zonei euro, pentru integritatea zonei euro, pentru bunastarea generala a zonei euro? Trebuie sa va reamintesc ca aceasta zona euro e acelasi parinte adoptiv care discimineaza? Pentru ce sa salvam asa ceva?

Eforturile se fac pentru mentinerea profiturilor colosale ale catorva oameni ce detin in mod direct sau indirect sistemele bancare, institutiile statului, resursele naturale ale lumii.

Insa de eforturi avem si noi parte, insa de alta natura. Noi facem eforturi sa platim notele de plata rusnioase de la mesele la care se infrupta cei descrisi mai sus. Pentru ce?

Pentru INTERESUL NATIONAL. Si mai presus decat ata, pentru SECURITATEA FINANCIARA A ZONEI EURO.

Sa traiti, cutezatori europeni. Ura!

Criza economica – cauze evidente, solutii de neinteles

Analizele complicate ale pietei de capital facute de Roubini, Houdini sau Dumnezeu stie cum se mai numesc acesti profeti ai capitalismului mondial, nu sunt in masura sa lamureasca ce anume genereaza criza economica, si mai mult decat atat, ce trebuie intreprins pentru a iesi din aceasta situatie.

Ca si paranteza, intrucat nu merita mai mult decat o paranteza, e de remarcat interventia lui Isarescu, care sustine cu toata barbatia lui, si ma refer aici la caracterul lui nu la altceva, ca pentru a iesi din criza trebuie stimulate consumul si creditarile. I-as spune eu ce sa stimuleze, insa pastrez o oarecare limita a decentei.

E atat de simplu, incat si un copil, de l-ar interesa subiectul in cauza, ar putea articula cauzele reale ale crizei. Daca e sa urmam sfatul parintesc al mugurului nostru, Isarescu Mugur, stimulam consumul, stimulam si creditarea, nu e nici o problema pana aici, problema apare in momentul cand constatam ca atat consumul cat si creditarea trebuie stimulate cu bani. Bani care nu provin din somaj, din disponibilizari, din restructurari, din salariul minim de supravietuire, din ajutoare la incalzire, din scumpiri, din taxari excesive. Nu, banii ar trebui sa vina din salarii decente. Insa salarii decente nu se pot plati, ca nimeni nu consuma deci nu cumpara, prin urmare companiile nu vand, deci de unde sa primim noi salarii. Ups, am ajuns iar la consum, suntem intr-o bucla din care, daca patram aceeasi abordare de pana acum, nu cred ca avem vreo sansa reala sa intelegem fenomenul crizei economice, si cu atat mai putin, sa gasim solutii in consecinta.

Revenind la intelectul copilului generic mentionat mai sus, un „ceva” trebuie cumparat cu bani. Spune-i unul copil mic sa-ti dea jucaria lui in schimbul unei descoperiri de cont, sau a unei obligatiuni pe termen scurt sau mediu, sau in schimbul unui pachet de actiuni, si lista de mijloace de inlesnire a tranzactiei ar putea continua. Va spun cu toata convingerea ca nu veti reusi sa ii luati jucaria. De ce? Pentru ca nu-i oferiti nimic in schimb. El vede exact ce e de vazut: niste hartii pe care scrie cele ce am anuntat mai sus. Insa ii dati o hartie, nimic altceva. Pe scurt, nici o jucarie pentru nici o hartie. Punct. Acum incercati cu ceva ce l-ar putea interesa. Ceva „bun”, o alta jucarie, un favor, chiar bani daca si-a dezvoltat deja simtul banilor. Tranzactia nu mai depinde acum decat de gasirea pretului corect.

Ne-am situat de-a lungul timpului de ambele tabere, insa de fiecare data in mod dezavantajos. Am fost oameni mari, si am inceput sa mintim cu nerusinare pe cei ce ulterior era sa descoperim ca nu sunt chiar niste copii. Am crezut cu tarie ca putem pacali sistemele bancare. Si le-am luat banii, in schimbul promisiunii ferme de a-i returna inzecit. Stiam ca mintim, stiam ca nu suntem in stare ca strangem nici bani de paine, insa poate in minciuna noastra era si o oarecare doza de speranta inconstienta. Ne-a ajutat si mediul inconjurator sa ne cladim aceasta incredere. Economia duduia (abia acum aflam ca de fapt ea bubuia), eram primiti sub aripa ocrotitoare a NATO, UE, UEFA, CE sau mai stiu eu ce, eram democrati, PIB-ul crestea ca painea calda si multe altele. Si i-am crezut pe toti, sau, daca e sa fim sinceri cu noi, ne-am dorit cu ardoare sa-i credem. Si am imprumutat, obligandu-ne sa cedam o parte din venitul viitor bancilor, in conditiile in care venitul actual era deja insuficient.

Pe de alta parte, am fost si copii, insa copii prosti, sau copii usor de prostit. Aveam o jucarie, jucaria noastra: puterea de munca. Insa in loc sa primim bani sau foloase materiale reale, am primit promisiuni, hartii, sau daca e sa fim sinceri, nici macar hartii. Am primit promisiuni ca vom face cariera si vom castiga mai multi bani, am fost lasati sa ne plimbam cu masina firmei, ni s-a spus ca salarul va fi direct influentat de nivelul performantei etc. Apoi, nu s-a mai intamplat nimic. Cariera e deja un concept vag si prea putin definit, masina de firma s-a stricat si alta nu mai e ca-i criza, iar productivitatea muncii aflam in fiecare zi de la mass media ca e aproape 0. Detalii, relevant e ca ne-am vandut jucariile pe nimic.

Era o vreme in care jucariile se tranzactionau pe alte jucarii si atat, o vreme in care valoarea actuala cat si cea previzionata a unei jucarii era independenta de indicele Dow Jones, de piata RASDAQ, de indicele BVB, de cursul valutar, de indicele inflatiei etc. Aparitia banilor, echivalentul a tot si toate, a destabilizat piata de schimb pentru totdeauna.

Pai Doamne iarta-ma, cat costa totusi un bun oarecare, caci daca e sa ne uitam pe bursa, costa si 10 lei si 20 de lei, in functie de cerere si oferta, sau, pentru cei ce stiu despre ce vorbesc, in functie de avonurile si actiunile speculative.

Pai cat costa dom’le totusi bunul respectiv? Ma refer aici la suma costurilor de productie (costuri fixe cat si costuri variabile), la suma cheltuielilor financiare, la marja de profit, la tot. Pai eu inteleg ca din moment ce se vinde si cu 10 lei, probabil costul real de productie e undeva sub 10 lei, ca daca nu, cica se fac vinovati de dumping. Si cu astia 10 lei traieste toata lumea: salariatul isi ia salariul, angajatorul isi ia profitul, statul isi strange taxele, furnizorii de bunurii si servicii isi deconteaza facturile si asa mai departe. Pana aici e bine, nu seamana a criza.

Ce se intampla totusi cand bunul respectiv se tranzactioneaza la un pret dublu? Un calcul matematic de o simplitate rusinoasa ne indeamna sa consideram ca se dubleaza si profitul, si taxele colectate de stat, si salariile, si banii platiti furnizorilor de bunuri si servicii etc. Ce mai, o nebunie.

Ei, uite ca nu, si aici incep sa se formeze fundamentele crizei. Diferenta intre 10 si 20 de lei, se duce aproape in intregime la angajator (nu calculam in detaliu, proportia taxelor in cresterea respectiva, a costurile variabile etc). Iar noi incepem sa cumparam bunuri de 20 de lei, pe care desigur nu ni le permitem ca salariul a ramas la fel. Si imprumutam bani de la banca, doar 10 lei sa compensam diferenta. Si punem bunul respectiv ca garantie pt credit. Apoi pretul scade la bunurile respective din exat acelasi motiv pentru care a crescut initial – specula.

Si incepe criza. Angajatorul nu vrea sa-si vada profitul diminuat, si opereaza taieri suplimentare de cheltuieli, inclusiv de salarii. Statul nu-si mai colecteaza taxele, si impoziteaza suplimentar pe cei ce totusi le platesc. Angajatul nu-si mai permite sa plateasca ratele ca s-au taiat salariile. Banca isi vrea banii inapoi, pune sechestru pe bunul respectiv, il vinde cu 5 lei, si urmareste angajatorul pentru diferenta de pana la 10 lei;

Angajatul nostru isi da foc in fata primariei – nu mai are bani. Nu mai are nimic. Nici bani stransi, nici bunuri. A, de fapt mai are ceva – o rata mica pentru ceva ce nu are. Taxele catre stat s-au marit, ajutoarele de stat au scazut, salariul s-a diminuat, bunurile i s-au confiscat, si a ramas si cu o datorie catre banca pentru un bun pe care nu-l mai detine.

Banca ce face? Are un bun care valoreaza nimic, si un credit nerecuperat. Pai vorbeste cu statul, care ii da niste banuti familiei aluia mort in piata publica, astfel incat acestia sa poata plati datoriile la banca. Si gata. Banca si-a primit banii inapoi, angajatii au ramas cu ochii in soare iar, iar statul incearca sa supravietuiasca in timp ce resusciteaza cazuri similare nenorocitului nostru ars in fata primariei.

In sfarsit, ce spune Isarescu nostru? Pai, ii spune vaduvei sa–si stimuleze consumul si sa imprumute bani, sa deblocheze dom’le criza. Ce ar face orice vaduva (sau potentiala vaduva)?! Simplu, l-ar baga pe Isarescu asta pe unde a iesit, iar si iar, si iar si ... ati prins ideea. Iar oamenii de rand, inclusiv cei loviti rau de criza – cei simbolizati in articolul curent de „vaduva” noastra, ar strange banutii, ar cheltui mai putin, s—ar apara cumva. Isarescu, ia notite.

Deblocarea crizei? Astept deblocarea fondurilor din locurile in care s-au blocat cu atata avaritie. Pana atunci, nimeni nu va cumpara nimic, nimeni nu va mai avea de ce sa produca, nimeni nu va mai avea asupra a ce sa aplice taxe si impozite, nu se vor mai plati rate, se va pune sechestru pe toata Romania ... si gata. Va ramane statul sa se auto tazeze si impoziteze, vor ramane bancile cu toate apartamentele, masinile, masinile de spalat, combinele audio, epilatoarele si frigiderele odata cumparate in rate - si nu vor reusi sa le vanda nimanui, iar noi..... Noi o vom lua de la capat, dand valoare reala bunurilor reale.

Sau nu .... mi-e teama ca suntem prea tampiti (scuzati expresia) sa invatam ceva din toate astea. Mi-e teama ca vom depune toate eforturile sa sustinem sistemul capitalist.

Insa oricare ar fi deznodamantul, un lucru este clar, Isarescu trebuie sa stimuleze ceva, sau pe cineva.

CRIZA MONDIALA – abia acum incepe

Lumea o fost zguduita de ceea ce a fost numita cu prea mare usurinta “criza mondiala”. Intr-adevar am resimtit cu totii inceputul a ceea ce va reprezenta in anii urmatori cea mai grava forma a crizei globale: criza financiara.

Daca efectele unei eventuale crize alimentare pot fi contracarate cu o oarecare redistribuire a resurselor la nivel mondial, evident cu un anume cost, daca o criza a resurselor naturale poate fi atenuata de o substituire a acestor resurselor cu altele complementare, momentan prea putin populare, daca incalazirea globala nu genereaza decat o oarecare adaptare a oamenilor la anumite schimbari atmosferice, precum si o minora repozitionare teritoriala in functie de terenurile revendicate de natura, daca o criza imobiliara poate fi preintampinata

Manipularea e-G8

Conform site-ului http://economie.hotnews.ro/: „Sarkozy saluta un vector al libertatii de exprimare si pledeaza pentru reglementari minimale ale Internetului

Probabil sunteti la curent cu desfasurarea summit-ului e-G8. Pe scurt, evitand un limbaj greoi, e-G8 summit e intalnirea marilor puteri ale lumii, in case se incerca ingradirea unui domeniu sub aparenta asigurarii securitatii individului.

Acum a venit randul internetului. Daca cineva considera

Cea mai influenta celebritate din lume

Probabil la citirea titlului, ganditi la fel ca mine, si anume ca cineva a fost desemnat ca „cea mai influenta celebritate din lume” intrucat a reusit sa schimbe mentalitati, legi si ordonante, constitutii si altele de acest fel, reusind in cele din urma sa forteze mana statelor, institutiile financiare, companiilor petroliere, corporatiilor etc sa reduca emisiile poluante in atmosfera, sa elimine saracia din tarile lumii a treia, sa asigure educatie si asistenta medicala tututor oamenilor din lumea intreaga, sa incrimineze avorturile, sa aduca pacea in zonele de razboi, sa asigure comuniunea intre crestini, musulmani, evrei, budisti etc.

Daca nu ati gandit ca mine, probabil ati gandit ca toti ceilalti. Si, spre deprimarea mea, ati avut dreptate.

Cea mai influenta celebritate din lume este, conform unui articol din http://www.mediafax.ro/, Lady Gaga, care se pare ca a detronat-o pe Oprah. Mai bine imi puneam sinapsele la microunde, decat sa le fortez sa inteleaga aceasta „stire”.

Nu am inteles

Lectii de viata (11-20)

Dupa cum am promis, am revenit cu urmatoarele 10 lectii de viata de la Wayne Dyer:

11.Renunta la incarcatura materiala. Cu cat esti mai putin atras de latura materiala, cu atat ve fi mai fericit. Ofera nu pentru a obtine. Ofera fara sa ceri ceva in schimb, si fara sa spui la nimeni. Doar ofera.

12.Fii multumit cu ceea ce esti. Sunt ceea ce sunt! Este in regula, atat timp cat nu ranesti pe nimeni prin asta. Nu trebuie sa-ti ceri iertare pentru nimic, nimanui, pentru ceea ce esti.

13.Ceea ce gandesti se reflecta in exterior. Ai puterea sa faci lumea

Lectii de viata (1-10)

Wayne Dyer - sursa formidabila de informatie. Redau mai jos 10 din cele 101 ganduri de transformare a perceptiei personale asupra vietii.

1.Fii convins ca exista o inteligenta invizibila in tot, iar noi avem puterea de a intra in contact cu aceasta. Inteligenta este in tot si in toate. Inlusiv in tine – esti plin de energie, de putere.

2.Aceasta e aventura ta catre un nivel superior de constientizare. Nu-ti pierde timpul incercand sa rezolvi problemele exterioare. Priveste inauntrul tau.

3.Nu exista accidente in viata . Orice intamplare aduce cu sine o invatatura.

Quiz: ce desert esti tu?


Don;t you just love taking quiz?

Ei, uite am gasit ceva foarte inteligent pe www.kudica.ro Citez: "O delicioasa prajitura cu ciocolata ori o combinatie de fructe exotice? Rezolva urmtorul test si alfla ce desert esti tu"

Incercand sa trec peste greselile gramaticale din textul citat, mi-am zis ca totusi quiz-ul merita toti banii. Astfel, pentru domnisoarele cititoare de reviste on-line: rezolva urmtorul test si alfla ce desert esti tu.

Esti gata?
Da click prin zona!
Mai da o data!

Baita bebe

Initial ma refeream la acest topic sub titulatura de “cum se spala un nou nascut”, apoi am fost apostrofat ca cica nu „se spala” ca nu e soseta, ci se spune ca-i faci baita, si ca nu e „nou nascut” ca e prea impersonal – si de fapt e bebe. Prim urmare titlul: Baita bebe.

Desi pare simplu, nu e, astfel ca m-am gandit sa vin in intampinarea cititorilor, si sa impartasesc procedura de success de spalare/baita nou nascut/bebe.

Temperatura camerei

Se pregateste camera la temperature optima – cand lui bebe ii place sa stea in …. pielea goala, iar tu mori de transpiratie; Iti vei da seama pe parcurs cat de cald e prea cald

Pentru o viata sanatoasa …..

…. consumati minimum 2 litri de lichide ….

Ma trezesc, fac o cafea. Plange bebe. Nu mai beau cafea. Ma intorc, imi pun cafea, e rece. Fug sa o ajut pe mamica “sa-I dam picaturile”. Vin inapoi, beau cu sete dn cafea. E amara. Foarte amara. Si rece. Nu-mi mai trebuie cafea. Mai bine un pahar cu apa plata. Ma uit dupa sticla de apa. Nu e. Ma intorc in camera lui bebe. Aha, acolo e, stiam eu. Nu am voie sa beau din ea, ca cica am fumat si nu e frumos sa beau din aceeasi sticla din care luam apa pentru “formula”. Ma duc nervos spre baxul cu apa, in balcon. Ma opresc brusc. Nu ajung la apa. In calea mea sta uscatorul de rufe  [... ... ...]

Back again

Mi-e greu fara blog. Intr-o lume egoista, limitata si contra-productiva, am nevoie sa scriu. Am avut insa nevoie de o perioada de evadare, perioada in care sa-mi sedimentez gandurile imprastiate si controversele.

Am fost dezamagit de spatiul virtual, de cei ce, prin prostia lor murdaresc totul in jurul lor, si am fugit, m-am retras. Revin acum, pe acelasi blog, insa cu un alt mind-set. Desi mi-ar fi facut o placere incredibila ca multi dintre cititorii blogului sa aplice principiul „daca ai de ales intre a tace si a parea destept, sau a vorbi si confirma contrariul, alege prima varianta”, totusi, eu sunt singurul [... ... ...]

Asteptarea a luat sfarsit ... sau ....

Semne ... peste tot semne. Depinde de mine sa le remarc sau sa le ignor. Mi-am incheiat activitatea pe FaceBook, deoarece ... de fapt nu am nici un motiv pentru asta, la fel cum nu aveam nici un motiv sa-l pastrez.

Mi-am adus aminte de cineva, o persoana a carei exprimare in scris ma mai scotea putin din mediocritatea exprimarii verbale care ma inconjoara in majoritatea timpului. Nu am mai accesat de mult adresa blogului persoanei mai sus amintite, nu am avut timp, sau orice alta scuza este aplicabila. Am reusit acum sa tastez intreaga adresa a blogului, si, cu surprindere observ ca ... a mers mai departe, am renuntat la blog. [... ... ...]

Tatic de baietel sau tatic de fetita?

Mi s-a spus pe FaceBook ca eram cumva vazut ca “tata de fetita”. Deodata, uitandu-ma in jur, se facu ceata, o ceata rece si deasa pe care am numit-o simplu incertitudine. Ce inseamna „tata de fetita”? E de bine, e de rau?

Inseamna oare ca am inclinatii spre jocuri erotice cu papusile pe care i le voi cumpara eu din Auchan? Ca de-abia astept sa plang cu ea cot la cot pentru orice problema reala sau inchipuita? Ca mi-ar sta bine cu fustita sau colanti?

Sau dimpotriva inseamna ca

Voi fi tata. Sau unchi … Sau, nu stiu ….

Sunt confuz. Am aflat in urma cu 22 de saptamani ca am sa fiu tata. Acum am primit un telefon, si mi s-a spus ca voi fi unchi. Si cica nu mai e vorba de 22 de saptamani, ci de 4. Nu mai inteleg. Voi fi tata sau unchi. Si cate saptamani sunt pana la urma, 22 sau 4?

Lasand gluma la o parte, voi avea un bebe mic, si am aflat ca va avea si un partener de joaca, un alt bebe care tocmai si-a anuntat prezenta in familia fratelui meu.

Nici ca se putea mai bine. Vom sta la povesti, vom impartasi bucurii si frustrari, ne vom manifesta nepriceperea in cresterea copiilor. Vor creste cumva impreuna, chiar daca la 800 km distanta. De-abia astept sa ne vedem in formatie completa, sa facem un concediu ceva pe undeva, sa-i lasam pe strumfi sa se cunoasca.

Pacat ca nu

Dialog .... la farmacie

Vineri dupa-amiaza. Dupa o sesiune de 3 ore de tratamente stomatologice, ce a urmat unor altor sesiuni in cursul saptamanii, am cedat. Ma durea tot, dinti, masele, spatii libere, nervi, mandibula .. tot. Am iesit fulgerator din casa si m-am indreptat spre prima farmacie, de unde aveam de gand sa ma aprovizionez cu un geamantan de pastile, orice, numai sa iau o supradoza si sa-mi treaca.

Ajuns la farmacie, in loc sa-mi iau pastile, am socializat cu d-soara de dupa tejghea:

Eu:           Aveti Algocalmin fiole?
D-soara:   Da.
Eu:           Imi dati si mie o cutie, va rog?
D-soara:  Aveti reteta?
Eu:           Nu.
D-soara:  Nu pot sa va dau fara reteta.
Eu:           Dar Coxtral aveti?
D-soara:  Da, dar

Cosul cu fragi

Am intalnit conceptul de „cos cu fragi” intamplator, pe un site, NLP mania. Nu are nici o legatura cu fructele, sau cu activitatea de impletit nuiele, si ... cu stresul in una din formele sale cele mai grave, depresia.

In ultimul timp, tot mai multi oameni sunt stresati, si cumva, fara a constientiza, cad intr-una din extreme, cum ar fi depresia. Nu am de gand sa postez aici definitia depresiei, intrucat nu asta a scopul articolului, ci am sa detaliez ce am inteles eu din acest „cos cu fragi”.

La urma urmei, poate fi orice in cosul ala, fragi, capsuni, dovleci, varza ... numai sa fie ceva preferat de tine (ma indoiesc totusi ca varza se regaseste printre preferintele tale culinare extreme). Iar cosul la randul lui, poate fi orice, o galeata, o sacosa de plastic, o geanta, uun bidon sau Dumnezeu mai stie ce, numai sa fie ceva in care sa pui fragii, sau dovlecii.

Pentru a ridica totusi ceata, cosul cu fragi se refera la acele mici placeri ale vietii,

Divide et impera - versiunea romaneasca

Cea mai mare realizare a tuturor guvernelor ce s-au perindat pe la conducerea frumoasei noastre tari, a fost ca au reusit sa ne dezbine, sa ne canalizez frustrarile impotriva noastra.

Am mai urmarit in ultimele zile articolele ce faceau referire la potentiala reducere a concediului pentru cresterea copilului de la 2 ani la 1 an. Si nu atat articolele care nu precizeaza altceva decat ca exista un proiect de lege ce va intra in dezbatere parlamentara, ci mai mult comentariile cititorilor. M-am ingrozit. Tot felul de remarci, care de care mai impertinente. Cum ca 2 ani de indemnizatii inseamna raiul pe pamant pentru tigani, cum ca „in afara” concediile sunt mult mai reduse ca si numar de luni, cum ca un copil este conceput din considerente materiale, cum ca lumea asteapta pomana de la stat, cum ca o indemnizatie reprezinta „generozitate” din partea statului.

Inainte de a intra in detalii pertinente, imi rezerv dreptul de a posta si cateva aprecieri mai „delicate” sa le spunem. Asadar, daca te numeri printre cei ce gandesc ca mai sus

Indemnizatia pentru cresterea copilului - 1 an

Injumatatirea perioadei de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilui – ultima idee neconventionala elaborata de Ministerul Muncii. Asta ne va scoate din criza.

Ma pufneste rasul. De ce?! Pentru simplul fapt ca nu-mi pot permite sa ma enervez, atat timp cat singurul care va avea de suferit voi fi tot eu.

Munca „la negru” e in floare, contrabanda cu tigari la fel, fiscalitatea ramane si acum doar un concept teoretic, persoane sanatoase se declara handicapati doar pentru a obtine o pensie si sa scape de munca, in timp ce persoanele cu handicap traiesc in niste conditii mizere, tineri sau oameni in floarea varstei se pensioneaza pe caz de boala, desi singura lor boala este lenea, venitul minim garantat se acorda fara o minima verificare, chiar si

Workaholic – intre ineficienta si false iluzii

Conform definitiei disponibila pe wikipedia, un workaholic reprezinta o persoana dependenta de lucru. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i si placa ceea ce face, ci pur si simplu este dependenta, nu se poate separa. Desi nu exista o acceptiune medicala a acestui concept, fenomenul de dependenta de munca are adesea simptome similare oricarei forme de dependenta, precum: stres excesiv, tulburari obsesive – compulsive de personalitate etc.

Totusi, in ultimii ani, am observat ca persoanele „workaholice” tind sa interpreteze aceasta caracteristica, ca fiind un atu, o dovada a importantei pozitiei intr-o companie sau alta, o confirmare a capacitatilor.

Sub masca discursului incarcat de regrete, drame emotionale, suprasolicitare etc, se observa clar tonalitatea ce exprima acea mandrie murdara

Cumparaturi – conflictul dintre generatii

Sambata am fost la piata, sa-mi refac stocurile de fructe si legume. De obicei nu aruncam banii de aiurea, cu atat mia mult pe mancare. Asa ca ne-am inarmat cu rabdare, si am pornit., in incercarea de a gasi cele mai naturale, convenabile ca pret, si diversifcate cumparaturi.

Am cumparat 4 kg de mere, mere sanatoase, romanesti, la 1.5 lei/kg. Sunt exceptionale, si sunt la jumatate din pretul de la Kaufland sau orice alt supermarket care vinde mere din Dubai sau din alta zona recunoscuta pentru orice, numai pentru agricultura nu. Am mai luat niste morcov pentru suc, ceva ceapa, si telina pentru .... ciorba cica. In rest, ne-am mai agatat de o salata verde, o varza, si cativa caini ... catei de ustoroi. Iesind din piata ne-am gandit ca ne mai trebuie si ceva proteine si lipide. Ne-am indreptat rusinos catre un magazin din zona, si am luat cateva oua, masline, iaurt si o 2g de pastrama sa mancam cand ajungem acasa. Incercam sa nu mancam multe tempenii din comert, afumaturi, costite, mezeluri, salamuri etc, insa stiam din experientele anterioare ca odata ajunsi acasa, nu mai are nimeni rabdare sa faca o salata, sau sa desghete vreun piept de rata impuscata.

Deodata, amestecati printre pensionari, ne-am zis unul altuia ca parca meritam un pachet de unt bun. Am pus eu ochii pe un pachet de unt President, cel mai scump din vitrina. Parca imi era rusine fata de pensionarii aflati la rand cu noi, insa, am zis: Ce naiba. Muncesc de nu mai stiu de mine, merit si eu un pachet de unt bun. Ultima data mi-am luat unt President din Iasi, adia acum mai mult de 3 ani. Ce naiba, sa lasam 82% grasime sa curga prin vene, sa se depuna prin capilare, sa duca colesterolul pe alte culmi.

Am auzit deodata o voce, apoi alte 2 li se alaturara: „Da, e bun unul asta, de fapt e cel mai bun. Sa aveti grija sa nu puneti sare daca puneti sandwich-uri, ca e deja sarat. Se merita chiar daca e putin mai scump. E foarte bun unul asta”. Ma uit imprejur, si vad o adunatura de pensionari care, spre surpinderea mea isi dadeau cu parerea referitot la untul meu President. Stiu ca e vorba doar de socializare, insa ma uitam la sotia mea, ea se uita la mine, si am ramas oarecum inremeniti: astia pensionarii, necajitii societatii, grevistii cu norma intreaga, scandalagiii scarii .... astia sunt cei ce se hranesc cu ... President. Ei fac sandwich-uri. Cu President. Eu ma gandesc ba la alimentatie sanatoasa, ba la „value for money”, ba la rate, ba la multe altele, si ei saracii din pensioara aia mica, manaca President.

Ne-am retras subtil, ne-am asezat frumos la rand la „raionul” de preparate din carne. Am luat o costita, am dat vreo 2 sau 3 lei. Si am luat cele 2g de pastrama pe care am mai dat vreo 4 lei. Pentru noi era suficient cat sa mancam cand ajungem acasa, si cat sa nu supra-solicitam analizele medicale anuale. Am fost amandoi placut impresionati cand am vazut pe lista de preturi: gaturi de pui, 2.2 lei/kg, si spate de rata, 2.9 lei/kg. Ne-am zis unul altuia: este exceptional, faci niste ciorbe de nu-ti mai trebuie nimic, si la pretul asta, e incredibil. Ne-am bucurat ca daca incerci, se pot gasi tot felul de alternative convenabile. Bine, asta daca nu ai o incliatie nativa spre shaworma, pizza, fripturi si toate celelalte produse de infundat venele, si suprasolicitat ficatul.

Insa chiar inaintea noastra vad iar un pensionar (tin sa mentionez ca in magazim eram, cu mici exceptii, singurii reprezentanti ai grupei de varsta 28 – 55 ani, si magazinul era plin de oameni). In fine, vad un pensionar caruia i se ofera cu eleganta 2 pui congelati, o bucata respectabila de pastrama, si inca ceva pungi congelate – pe care nu le-am putut identifica. A platit, si a iesit.

Acceasi pensionari, aceeasi grevisti de profesie, acceasi necajiti, .... isi iau carne cu sacul. Si mie sa-mi fie mila de ei, eu sa-mi reprosez ca nu cotizez suficient la bugetul de stat sa le dau lor ajutoare de tot felul?

Au reduceri sau grauitati la transportul un comun, la transportul CFR, la cheltuielille de intretinere, la taxe si impozite, la tot. Nu-si pot plati intretinerea, insa au apartamente de zeci de mii de euro. Eu am bani de intretinere, insa am rate de sute de euro. Si nu, nu am nici un fel de facilitate.

Jos pensionarii, zic. Stiu, veti comenta ca nu toti pensionarii isi permit asa de multe, si ca majoritatea stau in casa si-si numara pensia lor mizera. Atunci rectific: jos pensionarii din magazinul de langa Piata Iosefini. Sa le stea puiul in gat. Sau gatul de pui in gatul de pensionar.

Nu mai am rabdare

Am intrat in a 15-a saptamana. De fapt, sotia cu al nostru bebe, insa ma simt parte integrata in proces, asa ca am intrat si eu odata cu ele, in saptaman a 15-a. Inca mai vorbesc despre ele ca si cum ar fi doua fetite, sotia si fetita noastra. Asta pana aflu ce anume ne pregateste Doamne Doamne. Mai sunt 10 zile, si sper sa aflu si eu ce va fi: fata sau baiat. Insa nu mai am rabdare.

Ne gandim la ce nume ii vom da, argumentam, contraargumentam, insa in final ne dam seama ca nu stim ce va fi, fetita sau baietel.

Si ne linistim, prefacandu-ne ca putem sa o lasam pe mai tarziu. Si ne concentram atential asupra burticii, macar burtica stim sigur ca e o ea. Si e o ea frumoasa. Ne uitam, ascultam sa vedem daca se aude vreo inimuta ceva, iar ne uitam, ii vorbim, in caz ca ne aude sa stie ca face parte deja din familie. Acum nu stiu eu prea multe, insa am citit ca are pumnul acum de dimensiunea unui bob de mazare. Ma si gandesc cum invarte el/ea pumnul de vreo 3 ori prin aer, si apoi o pocneste zdravam pe maica-sa sa-si faca simtita prezenta. Ei, asta urmarim noi, urma loviturii de mazare, insa nu prea reusesc sa o percep. Insa ne pastram atentia neadormita, si vigilenta ascutita, poate poate.

Insa e fetita sau baietel? Of, nu mai am rabdare. Tot ce vedem este ca se incapataneaza sa impiedice incheierea ultimului nasture de la fiecare pereche de pantaloni ale sotiei, si ca isi face loc din ce in ce mai abuziv in burtica. A, si cica aude acum. Am si profitat, de cum am auzit, si am intrebat: mai, ce esti tu, fetita sau baietel? Stiti ce mi-a raspuns? Nimic. Oare nu-si respecta tatal? Vedem cand apare.

In fine, nimic special, desi totul e special in fiecare zi. Asteptam vesti.