Era in preajma sarbatorilor de iarna. Zapada, braduti, globuri si ghirlande, cadouri, vin fiert cu scortisoara, cumparaturi, curatenie generala, planuri, prieteni, familie. Insa nu pentru toti.
Exista o categorie sociala, pentru care elementele constituente ale subzistentei, precum painea, caldura si incaltamintea reprezinta elemente de lux, rezervate celorlalti, si niciodata lor. Acesti oameni, au fost sistematic indepartati sub orice forma si cu orice mijloace din calea noastra, situati acum undeva la marginea lumii, desigur pentru a nu ne afecta in vreun fel, fie el pozitiv sau negativ.
Intr-un reportaj difuzat intr-un moment oarecare, s-a reusit cuprinderea unui crampei din ce inseamna aceasta drama, in timp ce in studioul de televiziune se desfasura o alta drama, de aceasta data cladita din comentariile tampe ale invitatilor emisiunii.
Un baietel micut, slab insa cu privirea senina insira pentru reporter meniul lui de-o viata: paine si cateodata paine cu zahar. Pe fundal se zareau peretii unei camere, singura de altfel, cu varul cazut pe alocuri. Cateva carti, doua – trei piese de mobilier fara legatura una cu cealalta, probabil primite sau gasite, o icoana cu o candela micuta si cateva fire de busuioc. Pentru el era acasa. In prag de sarbatori avea in schimb un vis, avea si el cateva dorinte pe care spera sa i le indeplineasca Mos Craciun, macar anul acesta, intrucat credea cu tarie ca anul trecut nu a venit Mosul pentru ca, spunea el, nu a fost suficient de cuminte. Isi dorea o minge, sa se joace int impul liber, si „o slujba cu care sa castige bani pentru mancare”, preferabil la vreo spalatorie auto, asta ii placea lui. De fapt mai avea un vis, pe care nu si-a permis sa i-l aminteasca nici lui Mos Craciun. Vroia sa manance „pizza”, sa stie si el ce gust are, ca nu a macat niciodata.
Parintii, ramasi amandoi fara servici, traiau din alocatia copiilor, si din banii castigati ca zilieri pe unde apucau. Se descurcau cumva, mult sub limita subzistentei, avand zile in care nu mancau nimic pentru a oferi copiilor pretioasa bucata de paine. Nu cereau ajutorul nimanui, erau resemnati, probabil le-au incercat pe toate, au sperat in toate, in timp ce toti au reusit sistematic sa-i dezamageasca. Autoritatile locale, oamenii de rand, reprezentantii bisercii.
In platou, consternati de ceea ce se desfasura in fata lor, pe ecranele acelea sumpe, erau prezente cateva „capabilitati” ce se intreceau din cale-afara in a identifica atat vinovatul, cat indeosebi responsabilul pentru remedierea situatiei. Ba ca primaria doarme, ca si cum ar fi fost prima data cand ne dam seama ca primaria e plina de indivizi victimizati profund de o alimentatie total dezechilibrata si de o lipsa acuta a oricarei forme de activitate fizica, si de individe trecute poate prea devreme sau prea brutal prin chinurile fardarii abuzive. Ba ca biserica nu se implica, uitand ca biserica este pe buna dreptate depasita de multitudinea sarcinilor ce tin de gestionarea terenurilor, cladirilor, autovehiculelor si a tuturo bunurilor pe care si le-au insusit prin ingaduinta si milostenia lui Dumnezeu, daca ar fi sa-i credem. Ba ca oamenii sunt insensibili, uitand probabil pentru moment ca si ei, cei din platoul televiziunii, cu sau fara voia lor fac parte din rusinoasa grupare denumita fortat „oameni”.
Ca si cum nu era de ajuns, fiind contactat de postul de televiziune respectiv, un „om de rand”, emotionat probabil de ce vazuse, si-a luat angajamentul sa ii sprijine punctual pe acei oameni cu ... ei da, cu pizza. O pizza pentru o problema sociala, asta da dreptate. Au mai fost ceteva comentarii ulterioare pe care le-am inclus la categoria zgomot de fond, care promiteau si isi luau angajamentul ferm ca de sarbatori familia cu pricina va avea tot ce le trebuie pe masa.
Toti, oameni de seama, sau cel putin oameni care nu au conoscut chinurile foamei, rusinea sfasietoare a neajunsurilor, sau disperarea de a nu avea ce sa le oferi copiilor, se priveau si se ascultau reciproc cu o vadita nedumerira intiparita pe chipurile lor nostime, intrucat nu intelegeau daca mai au vreo datorie in afara de aceea de a gasi vinovati. Indemnau frenetic la deramarea primariei, la tragerea la raspundere a politicilor sociale centrale, la pangarirea bisercii, la aruncarea cu pietre de pavaj in oamenii de rand, ei considerand ca sunt un fel de mici dumnezei chemati sa porunceasca poporului orb ce si cand trebuie sa faca.
Suferim, plangem alaturi de diferite cause sociale in fata televizoarelor, ne manifestam consternarea in toate modurile posibile, si in cele din urma ne refulam tristetea schimband canalul. Si gata. Stiti cum fac copiii mici cand nu vor sa vada ceva? Isi pun patura peste cap, peste ochi, crezand cumva ca acel ceva va disparea. Reflexul acesta inca il mai pastram in noi, indiferent de varsta.
Egoismul tine loc in mod surpinzator de pervers, de altruism. Altruismul se manifesta ca o grija permanenta fata de ceilalti, o astfel de grija, incat nu ai liniste cand stii ca unui copil, undeva ii este foame. Sa nu asisti impasibil cand il vezi cu mainile mici murdare, cu hainele rupte lasand sa patrunda necrutator vantul de iarna, cu privirea fixata pe vreun raft cu produse de patiserie, salivand compulsiv, intorcandu-si capul doar atras de rasetele altor copii, ale caror parinti tocmai le-au cumparat tot ceea din ce, probabil jumatate vor arunca. Altruismul inseamna sa te interesezi ce poti face pentru altii, sa-ti revizuiesti propriul comportament risipitor, sa constientizezi cata bucurie ai putea sa aduci in viata altora cu ceea ce tu consideri acum ca reprezinta „putinul” tau. Sa nu te ascunzi in spatele primariei, bisericii sau a celorlalti oameni, sperand ca nu te va observa nimeni.
Am devenit in schimb niste ... ceva, nu cred ca am vreunn cuvant sa exprime ceea ce am devenit. Am reusit sa utilizam conceptul de altruism pentru a ne satisface monstrul din noi, egoismul. Sub scuza grijei fata de ceilalti, ne pregatim sufleteste in casutele noastre, si pregatim cu grija „pachete pentru cei necajiti”. Si punem intr-o sacosa, pe rand, un pateu cu data de expirare – maine dimineata, un salam al carui gust nu ne satisface preferintele culinare, plus ca a prins parca un miros asa mai ciudat de cand sta in frigider, o sticla cu ulei cat se poate de ieftina, nu neaparat plina, un kilogram de zahar si unul de gris gandindu-ne probabil la galetile de budinca pe care le vor manca cei necajiti cu atat pofta, cateva haine pe care nu le mai purtam, si asta nu datorita faptului ca ne-am schimbat comformatia corpului, si deoarece sunt arse, rupte, sau au un model de o penibilitate istorica. Mai punem in graba un glob dintre cele cu care ne-am impodobit pomul de craciun inainte de 89, un „mos” de ciocolata, si ... cam atat. A, si o eticheta mare pe care sa ne scriem numele, sa stie lumea ca e de la noi. E suficient cat sa ne faca sa ne simtim bine. Noi. Ceilalti sa manace budinca.
Pentru toate celelalte nevoi, pentru toate celelalte zile in care nimeni nu se gandeste la acesti oameni, exista sistemul, desigur sistemul ticalosit, insa extrem de folositor noua, celor ce cautam cu vehementa un vinovat sa acopere cumva indiferenta noastra.
Poate ma insel, poate exista oameni totusi care si-au luat obligatia ca zilnic, si nu doar de Xmas sau Valentine’s Day sa duca o oala de mancare, sau sa dea banuti de paine uneia din familiile aflate in aceasta ipostaza. Poate sunt unii care incearca sa inteleaga cu adevarat de ce anume au nevoie acestia, exceptand ghirlandele si pateurile expirate. Oameni care, cu adevarati impresionati de multitudinea dramelor care se desfasoara la nesfarsit in fata lor, renunta ei insisi la ceva pentru a i-l oferi altcuiva.
Pentru restul, si intentionat nu am folosit termenul de restul, si nu de ceilalti, altruism inseamna sa ajutam pe ceilalti fara a ne leza in vreun fel ceva ce e al nostru, sa oferim din toata inima resturile trecerii noastre prin viata, In timp ce indreptam atacurile furibunde impotriva primariei, guvernului, bidercii.
Intr-adevar, sistemul nu e nici pe departe util, insa noi, cei ce ne organizam in constructii sociale efemere, noi ce facem?
