Pagini

Altruismul de sezon

Era in preajma sarbatorilor de iarna. Zapada, braduti, globuri si ghirlande, cadouri, vin fiert cu scortisoara, cumparaturi, curatenie generala, planuri, prieteni, familie. Insa nu pentru toti.

Exista o categorie sociala, pentru care elementele constituente ale subzistentei, precum painea, caldura si incaltamintea reprezinta elemente de lux, rezervate celorlalti, si niciodata lor. Acesti oameni, au fost sistematic indepartati sub orice forma si cu orice mijloace din calea noastra, situati acum undeva la marginea lumii, desigur pentru a nu ne afecta in vreun fel, fie el pozitiv sau negativ.

Intr-un reportaj difuzat intr-un moment oarecare, s-a reusit cuprinderea unui crampei din ce inseamna aceasta drama, in timp ce in studioul de televiziune se desfasura o alta drama, de aceasta data cladita din comentariile tampe ale invitatilor emisiunii.

Un baietel micut, slab insa cu privirea senina insira pentru reporter meniul lui de-o viata: paine si cateodata paine cu zahar. Pe fundal se zareau peretii unei camere, singura de altfel, cu varul cazut pe alocuri. Cateva carti, doua – trei piese de mobilier fara legatura una cu cealalta, probabil primite sau gasite, o icoana cu o candela micuta si cateva fire de busuioc. Pentru el era acasa. In prag de sarbatori avea in schimb un vis, avea si el cateva dorinte pe care spera sa i le indeplineasca Mos Craciun, macar anul acesta, intrucat credea cu tarie ca anul trecut nu a venit Mosul pentru ca, spunea el, nu a fost suficient de cuminte. Isi dorea o minge, sa se joace int impul liber, si „o slujba cu care sa castige bani pentru mancare”, preferabil la vreo spalatorie auto, asta ii placea lui. De fapt mai avea un vis, pe care nu si-a permis sa i-l aminteasca nici lui Mos Craciun. Vroia sa manance „pizza”, sa stie si el ce gust are, ca nu a macat niciodata.

Parintii, ramasi amandoi fara servici, traiau din alocatia copiilor, si din banii castigati ca zilieri pe unde apucau. Se descurcau cumva, mult sub limita subzistentei, avand zile in care nu mancau nimic pentru a oferi copiilor pretioasa bucata de paine. Nu cereau ajutorul nimanui, erau resemnati, probabil le-au incercat pe toate, au sperat in toate, in timp ce toti au reusit sistematic sa-i dezamageasca. Autoritatile locale, oamenii de rand, reprezentantii bisercii.

In platou, consternati de ceea ce se desfasura in fata lor, pe ecranele acelea sumpe, erau prezente cateva „capabilitati” ce se intreceau din cale-afara in a identifica atat vinovatul, cat indeosebi responsabilul pentru remedierea situatiei. Ba ca primaria doarme, ca si cum ar fi fost prima data cand ne dam seama ca primaria e plina de indivizi victimizati profund de o alimentatie total dezechilibrata si de o lipsa acuta a oricarei forme de activitate fizica, si de individe trecute poate prea devreme sau prea brutal prin chinurile fardarii abuzive. Ba ca biserica nu se implica, uitand ca biserica este pe buna dreptate depasita de multitudinea sarcinilor ce tin de gestionarea terenurilor, cladirilor, autovehiculelor si a tuturo bunurilor pe care si le-au insusit prin ingaduinta si milostenia lui Dumnezeu, daca ar fi sa-i credem. Ba ca oamenii sunt insensibili, uitand probabil pentru moment ca si ei, cei din platoul televiziunii, cu sau fara voia lor fac parte din rusinoasa grupare denumita fortat „oameni”.

Ca si cum nu era de ajuns, fiind contactat de postul de televiziune respectiv, un „om de rand”, emotionat probabil de ce vazuse, si-a luat angajamentul sa ii sprijine punctual pe acei oameni cu ... ei da, cu pizza. O pizza pentru o problema sociala, asta da dreptate. Au mai fost ceteva comentarii ulterioare pe care le-am inclus la categoria zgomot de fond, care promiteau si isi luau angajamentul ferm ca de sarbatori familia cu pricina va avea tot ce le trebuie pe masa.

Toti, oameni de seama, sau cel putin oameni care nu au conoscut chinurile foamei, rusinea sfasietoare a neajunsurilor, sau disperarea de a nu avea ce sa le oferi copiilor, se priveau si se ascultau reciproc cu o vadita nedumerira intiparita pe chipurile lor nostime, intrucat nu intelegeau daca mai au vreo datorie in afara de aceea de a gasi vinovati. Indemnau frenetic la deramarea primariei, la tragerea la raspundere a politicilor sociale centrale, la pangarirea bisercii, la aruncarea cu pietre de pavaj in oamenii de rand, ei considerand ca sunt un fel de mici dumnezei chemati sa porunceasca poporului orb ce si cand trebuie sa faca.

Suferim, plangem alaturi de diferite cause sociale in fata televizoarelor, ne manifestam consternarea in toate modurile posibile, si in cele din urma ne refulam tristetea schimband canalul. Si gata. Stiti cum fac copiii mici cand nu vor sa vada ceva? Isi pun patura peste cap, peste ochi, crezand cumva ca acel ceva va disparea. Reflexul acesta inca il mai pastram in noi, indiferent de varsta.

Egoismul tine loc in mod surpinzator de pervers, de altruism. Altruismul se manifesta ca o grija permanenta fata de ceilalti, o astfel de grija, incat nu ai liniste cand stii ca unui copil, undeva ii este foame. Sa nu asisti impasibil cand il vezi cu mainile mici murdare, cu hainele rupte lasand sa patrunda necrutator vantul de iarna, cu privirea fixata pe vreun raft cu produse de patiserie, salivand compulsiv, intorcandu-si capul doar atras de rasetele altor copii, ale caror parinti tocmai le-au cumparat tot ceea din ce, probabil jumatate vor arunca. Altruismul inseamna sa te interesezi ce poti face pentru altii, sa-ti revizuiesti propriul comportament risipitor, sa constientizezi cata bucurie ai putea sa aduci in viata altora cu ceea ce tu consideri acum ca reprezinta „putinul” tau. Sa nu te ascunzi in spatele primariei, bisericii sau a celorlalti oameni, sperand ca nu te va observa nimeni.

Am devenit in schimb niste ... ceva, nu cred ca am vreunn cuvant sa exprime ceea ce am devenit. Am reusit sa utilizam conceptul de altruism pentru a ne satisface monstrul din noi, egoismul. Sub scuza grijei fata de ceilalti, ne pregatim sufleteste in casutele noastre, si pregatim cu grija „pachete pentru cei necajiti”. Si punem intr-o sacosa, pe rand, un pateu cu data de expirare – maine dimineata, un salam al carui gust nu ne satisface preferintele culinare, plus ca a prins parca un miros asa mai ciudat de cand sta in frigider, o sticla cu ulei cat se poate de ieftina, nu neaparat plina, un kilogram de zahar si unul de gris gandindu-ne probabil la galetile de budinca pe care le vor manca cei necajiti cu atat pofta, cateva haine pe care nu le mai purtam, si asta nu datorita faptului ca ne-am schimbat comformatia corpului, si deoarece sunt arse, rupte, sau au un model de o penibilitate istorica. Mai punem in graba un glob dintre cele cu care ne-am impodobit pomul de craciun inainte de 89, un „mos” de ciocolata, si ... cam atat. A, si o eticheta mare pe care sa ne scriem numele, sa stie lumea ca e de la noi. E suficient cat sa ne faca sa ne simtim bine. Noi. Ceilalti sa manace budinca.

Pentru toate celelalte nevoi, pentru toate celelalte zile in care nimeni nu se gandeste la acesti oameni, exista sistemul, desigur sistemul ticalosit, insa extrem de folositor noua, celor ce cautam cu vehementa un vinovat sa acopere cumva indiferenta noastra.

Poate ma insel, poate exista oameni totusi care si-au luat obligatia ca zilnic, si nu doar de Xmas sau Valentine’s Day sa duca o oala de mancare, sau sa dea banuti de paine uneia din familiile aflate in aceasta ipostaza. Poate sunt unii care incearca sa inteleaga cu adevarat de ce anume au nevoie acestia, exceptand ghirlandele si pateurile expirate. Oameni care, cu adevarati impresionati de multitudinea dramelor care se desfasoara la nesfarsit in fata lor, renunta ei insisi la ceva pentru a i-l oferi altcuiva.

Pentru restul, si intentionat nu am folosit termenul de restul, si nu de ceilalti, altruism inseamna sa ajutam pe ceilalti fara a ne leza in vreun fel ceva ce e al nostru, sa oferim din toata inima resturile trecerii noastre prin viata, In timp ce indreptam atacurile furibunde impotriva primariei, guvernului, bidercii.

Intr-adevar, sistemul nu e nici pe departe util, insa noi, cei ce ne organizam in constructii sociale efemere, noi ce facem?

CURIOSITY NEVER LANDED ON MARS – clear proof

You can search for the roiginal size photo on spaceweather.com, or planetary.org.

Out of the many pictures shared by NASA regarding their Curiosity toy walking around on Mars searching for life or whatever they’re saying it’s searching for, one of the pictured released by them didn’t make sense, or better said their reasoning for the phenomenon shown in the picture didn't. Actually, it was highlighted by them as showing a rare (or rarely seen) phenomenon, called “opposition surge” (sometimes known as the opposition effect, opposition spike or Seeliger effect, according to http://en.wikipedia.org/wiki/Opposition_surge.

It’s quite simple. According to the same web site http://en.wikipedia.org/wiki/Opposition_surge, opposition effect is the brightening of a rough surface, or an object with many particles, when illuminated from directly behind the observer. The term is most widely used in astronomy, where generally it refers to the sudden noticeable increase in the brightness of a celestial body such as a planet, moon, or comet as its phase angle of observation approaches zero. It is so named because the reflected light from the Moon and Mars appear significantly brighter than predicted when at astronomical opposition.

Anyway, this is what NASA claims happened to this picture. Opposition effect. So, it’s us looking at the picture from the relative position where the camera would have been, and in front of us the bright spot, of course, according to the definition, created by the source of light (Sun) situated just behind us.

Now, look at the many small craters on the Mars surface, and look at the shadows. What is the direction of Sun light considering the shadows? Where is the Sun actually situated to create these shadows? Yeap, in the right hand side, or maybe in the upper right hand side. It doesn’t matter. What  does matter is that the Sun is not behind us, or behind the camera that took the photo.

I don’t like conspiracy theories, or maybe I do a bit, but as long as clear answers are completely missing, I have this bad habit of believing what I’m seeing, and that’s it.

Still, is we are to consider a conspiracy, remember my words: There’s no Curiosity on Mars, we hardly made it to send something on Earth’ orbit. There’s no one and nothing searching for life on Mars. It’s just a nice story that can and will be used at a certain time to divert our attention from something really big that is planned, or it’s about to happen. When you’ll going to hear from NASA “We found life on Mars”, look for some other news, as something big will happen in parallel that needs a huge cover-up like … Life on Mars.

Dosar secret: Ponta ii cere iertare lui Basescu

„Astazi, 30 Iulie 2012, surse oficiale declara ca premierul Romaniei, Victor Ponta, a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Traian Basescu, in care isi asuma responsabilitatea esecului inregistrat la referendumul din 29 Iulie a.c., si isi cere public iertare pentru daunele incomensurabile aduse atat poporului roman cat si statului in relatia acestuia cu statele vecine.
Deasemenea, ii propune acestuia un parteneriat, in baza caruia, ca furniza sistematic organelor de cercetare penala, dovezi incontestabile ale tuturor ilegalitatilor comise de membrii PSD. Astfel vor aparea dovezi noi privind tunurile financiare Petrom, Petromidia, Oltchim, Portile de Fier, FNI, Bancorex, Caritas etc, in masura sa genereze recuperarea la bugetul statului a aproximativ 700 mld euro.
Nu in ultimul rand, o parte din dosarele revolutiei, ce au fost considerate vreme de peste 20 de ani ca fiind distruse, vor fi puse la dispozitia organelor ce cercetare penala pentru a clarifica rolul PSD-ului in mineriade, si planul ascuns din spatele loviturii de stat de atunci.”
Ei uite, asta as fi vrut sa vad la televizor, indiferent de postul de televiziune urmarit. Nu ma intereseaza dezbaterile lungi si fara rost, pro si contra PDL, USL, UDMR. Nu exista partid mai bun sau mai rau, nu prea exista alternative.
Exista doar speranta ca odata ceea ce mi-am imaginat eu in randurile de mai sus va deveni realitate, ca fiecare cetatean al Romaniei va fi tras la raspundere pentru faptele sale, fie ca vorbim de contracte publice frauduloase, sau de pensionari individuale fictive pe caz de boala.
A fost doar un vis. Realitatea insa e aceeasi. Mereu.
A, am uitat sa scriu cate ceva de Crinut. Sau nu, intrucat nu poti uita ceva cu relevanta zero.

Ganduri ... „Tu ... prin ochi de copil”


Te-ai gandit vreodata ce gandeste un copil, un bebe, in spatele ochilor sai mari, aparent mereu fericiti, chiar si atunci cand ai un comportament deplorabil? Atunci cand priveste in sus la tine, neintelegand mare lucru din actiunile tale fara sens, sau din vorbele tale aruncate la intamplare, si totusi, inregistrand parca tot, punand bazele viitoarelor sentimente de tristete? Ai vazut vreodata un copil plangand in tacere? Ai vazut vreodata cum arata ochii de copil trist? Mai esti capabil sa-ti depasesti activitatile superficiale, si sa vezi tristetea altuia?

Nu, nu e un articol despre copii, nici pe departe. Sau poate este.

Similaritatea indestructibila dintre noi, astia de ne autointitulam oameni mari, si ingerii aceia mici, nevinovati, este sufletul.

De-a lungul vietii ne dezvoltam aptitudini, abilitati, skill-uri, indemanari, si acumulam informatii diverse pe care, in momentul in care credem ca suntem suficient de inteligenti le numim spontan knowledge sau know-how. Sufletul insa, acea parte nedefinita a noastra, ramane neschimat. Inca inainte de nastere era desavarsit, nu are nevoie sa evolueze, sa acumuleze, sa se definitiveze, el este pur si simplu, in cea mai pura stare.

Undeva, sub muntele incalcit de ganduri, aspiratii, trasaturi de caracter, obiceiuri, temperamente, interese, se afla sufletul, la fel de neschimbat ca la inceput, desi acum sufocat intrucatva de acest morman de constructii mai mult sau mai putin rational.

Din acest punct de vedere, suntem cu totii copii, intrucat sufletul reactioneaza la fel acum, cum reactiona si cand eram si noi la randul nostru niste ingeri cu ochii mari, privind de jos la lumea mare a celor mari. Probabil reactionam altfel, utilizam bagajul de cunostinte pentru a disimula ceea ce simtim, nefacand altceva decat sa reusim a fi in disonanta cu noi insine. Daca cineva crede ca-si controleaza trairile emotionale, ii sugerez sa se mai gandeasca, sa-i mai acorde o sansa. Trairile emotionale nu pot fi controlate, nu ne apartin, apartin sufletului nostru. Ceea ce controlam intr-adevar sunt propriile reactii perceptibile din exterior, astfel incat sa ne aliniem fortat la imaginea pe care ne-am creat-o despre noi. Insa trairea e acolo.

Subiectivismul fiind una din cele mai dure bariere in calea adevarului pur, mi-a venit in minte imaginea nealterata a unui potential judecator suprem, copiii mici. Ei nu mint, nu manipuleaza, nu disimuleaza.

Cum arata astfel comportamentul tau prin ochi de copil. Inchide ochii pentru o clipa si constientizeaza ca esti inconjurat de copii mici cu ochii mari si priviri intrebatoare, nu de oameni asa cum ii percepem de obicei.

Analizeaza-ti acum comportamentul. Nu faci nimic rau? Mai gandeste-te o data. Fie ca manaci cu gura dechisa, fie ca tipi sau vorbesti excesiv de tare neglijand impactul asupra celorlati, fie ca mananci un mar in fata celorlalti fara sa intrebi nimic, fie ca ignori pe cineva sau dimpotriva iti exersezi umorul amar pe acel cineva, fie ca iti aduci un pahar cu apa refuzand sa-i aduci si celuilalt, fie ca faci lucruri pe ascuns, sau ca scunzi adevarul sau il contorsionezi, fie ca te bucuri de insuccesul altora,... si lista ar putea continua la nesfarsit.

Cum te-ar percepe un bebe? Ce ar simti in momentul in care iti aduci acel nenorocit de pahar cu apa neoferindu-i si lui o picatura? Cum te-ar privi in momentul in care vorbesti cu prietenii la telefon razand zgomotos cu gura pana la urechi? Ai putea sa „faci misto” de un bebe? Ai putea sa te bucuri de insuccesele lui? Ai putea ramane impasibil la lacrimile unui bebe?

Stiu, declarativ nu te-ar lasa inima, si nici macar nu-ti poti imagina ce monstru ar putea sa se poarte asa. Breaking news, deja faci asta. Aceleasi suflete te inconjoara si acum, desi de sub masca atent construita de oameni mari. Privirea trista din spatele ochilor de-acum reci si ne-expresivi e acceeasi, te asigur, doar ca ne-am pierdut abilitatile de a le mai sesiza.

Sunt doar ganduri razlete, insa am considerat oportun sa le pun pe „hartie”, intrucat parca mult prea des stoarcem lacrimi tacute celorlalti, parca prea des intristam priviri de bebe.

Scuze nu prea sunt, sau cel putin nu in masura de a corecta ceva. Cand ai sa-mi spui cum poti sa-ti ceri scuze de la un copil care a adormit singur suspinand, asteptand sa vii sa-i reconfirmi ca este, ca exista, ca este important, si ca este iubit, abia atunci sa-mi vorbesti de scuze.

"Iubiti-va unii pe altii" spunea odata un om batran a carui rabdare depaseste orice limita a intelegerii noastre. Sa tinem unii la alti asa cum tinem la copiii nostri, sa fim atenti la cele mai mici gesturi, sa ne rusinam in data propriilor noastre ganduri, sa ne trezim dimineata doar pentru a-i face pe altii fericiti, sa ne simtim impliniti prin fericirea lor. Cu siguranta omul acela batran pe care unii il numesc superficial „Dumnezeu” e tot un suflet de copil, poate cel mai neglijat dintre copii. Il neglijam fiid ocupati mai mereu sa ne neglijam intre noi, asta in meomentele in care nu ne jignim.

Nu-ti gasi singur scuze, copiii nu inteleg scuzele.

Ganduri ....Tu cine esti?

Te-ai intrebat vreodata cum te vad ceilalti, cum te percep, cum iti interpreteaza actiunile si gandurile? Cum ar fi sa scriii de exemplu o compunere, asa cum faceam cand eram mai mici pe bancile scolii, in care in loc de: “Scrie cateva randuri despre tine”, sa ti se ceara sa scrii cateva randuri despre cum te percep ceilalti.

Ea in perceptia ei: Saten deschis, de fapt o culoare interesanta blonda cenusie. Ochii profunzi si patrunzatori, de un caprui curat si limpede. Corpul echilibrat, nici prea slaba, nici prea plinuta, perfect armonizat pentru cine are ochi sa vada. Usor hazlie, insa timida. Timida intr-un mod calculat si responsabil, desigur. Sensibila la frumos, intoleranta la nedreptati, un suflet desprins parca fortat dintr-o alta epoca, dintr-un alt rang social. Miscarile line tradand o delicatete inascuta, iar privirea iute trandand o vointa puternica. Altfel decat masa omogena denumita „ceilalti”, cu un destin aparte.
Sa vedem acum cum ar putea sa o descrie cineva ce face parte din „ceilalti”:Par saten, deschis, plictisitor. Un negru inchis ar fi mers mai bine.Nu are ochi albastri, nici verzi, si cred ca nici negri, de fapt nu stiu, nici nu am bagat de seama. Daca e grasa? Nu stiu, e nicicum, nu prea feminina oricum. Fundul e frumos insa, sau blugii se asezau bine oricum. Face glume proaste la care nu rade nimeni, iar apoi se inroseste toata. E de-a dreptul jenant. In fine. Traieste in lumea ei, cu poezii, flori si vise. O neadaptata, toti zic asta. Se misca greu si parca e mereu pornita pe ceva, nu stiu ce nu-i convine .... In fine, nu merita atat atentie .... Asta ar putea fi, si esle in cele mai multe cazuri, parerea unuia din grupul „celorlalti” despre o ea, aleatoriu aleasa.

Cine esti tu in cele din urma? Cel autodefinit de criteriile protective aplicate de tine tie-ti, sau tu, cel perceput de ceilalti, sau cel putin acea parte din tine care le este accesibila celorlalti? Tu nu reprezinti nici pe departe o „audienta” suficient de mare pentru a genera o parere general valabila, celorlalti nu le este permis sa te vada asa cum esti, nu le permiti tu, si prin urmare nu consideri ca au dreptul de a te defini, iar vocea interioara, sau de ce nu vocea superioara, Dumnezeu nu are nici un fel de parere referitor la tot ceea ce ne obsedeaza pe noi. Cum spunea Wayne Dyer, God has no favourites. Noi insa, am dezvoltat o obsesie din competitia nefondata.

Cine esti? Cum esti?

Esti o entitate incontinuu definibila, si permanent schimbabila, precum se definesc si se schiimba parerile celorlalti despre tine? Insa esti tu ceea ce le permiti celorlalti sa vada? Si daca nu, de ce te lasi descoperit/a asa cum esti. La urma urmei nici tu nu stii cumm esti, si totusi ti-e frica de insuficienta.

Si de ce trebuie sa fiti? Adica, oricum sunteti, de ce mai aveti nevoie sa fiti cumva anume. Oricum sunteti, cum sau fara voia voastra, oricum sunteti perceputi cumva, oricum aveti o parere personala proprie despre voi insiva si fara sa fiti cumva anume in mod constient. De ce vreti mereu sa fiti si pentru ceilalti, asa cum sunteti pentru voi insiva atat timp cat nu concepeti sa fiti pentru voi insiva ceea ce suinteti de fapt pentru ceilalti.

Esti elegant, esti frumoasa .... Cum spunea cineva odata, „think again”.

Cine esti, cum esti? In intunericul sfarsitului de zi, la limita intre tu personal ideal, tu vazut si interpretat abuziv de ceilalti, si tu perfect pentru energia creatoare .... tu cine esti .....

Bea ceai verde fato, ca se uita lumea la tine!


Ceaiul verde, despre care aveam sa aflu mai tarziu ca se regaseste si intr-o stare mai obosita luand infatisarea unui ceai oxidat, negru, cat si in varianta mai odihnita, mai nobila, acesta din urma regasindu-se sub denumirea de ceai alb. Plantele utilizate in procesul de production sunt acelelasi, doar ca pe ala negru mi-l alearga de-l omoara, iar pe ala alb  mi-l protejeaza din cale-afara. 
Asta verdele, de care aminteam la inceput e un ceai nici nici, e ca un fel de punct de referinta si atat, fara existent proprie. Dar este.
De fapt nu ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza insa este faptul ca rauri-rauri de ceai verde au incaput sa invadeze Romania. Toata lumea pare ca bea ceai verde. iar daca nu e verde, e negru, sau alb, sau rosu, sau violet, sau nu stiu ce culoare. Daca nu e vreun ceai catalogat dupa culoare, e un ceai cu o denumire ciudata. Daca nici culoarea nu e reprezentativa, si nici denumirea nu-l ajuta, in ultima instanta trebuie sa fie un ceai cu ingrediente exotice, surprinzatoare si antagonice – de exemplu – fruct de cactus cu loboda, sau aocado cu praz … Zic doar, ca de priceput nu ma pricep. Le denumesc doar la comun, ceai verde, dintr-o simplificarea usor absurda si evident fortata.
Din momentul in care am fost informal informati si formal dezinformati cum ca in frunzullita aceea aparet mica si nevinovata de ceai stau gata sa se dezlantuie nenumarati antioxidanti, cu puteri supraomenesti, poporul roman a trecut printr-o noua etapa de dezvoltare, trecerea de la epoca musetelului la cea a ceaiului verde. Acesti oxidanti se pare ca sunt capabili sa te faca mai frumos, mai destept, mai bogat, si probabil sa-ti gaseasca si sufletul pereche. Le mai facea parca ceva si radicalilor liberi in momentul in care punea mana pe ei, presupunand ca antioxidantii au maini, insa nu mai tin minte exact ce anume le facea. Probabil ceva anost si neinteresant.
Sa fie oare coplesitoare grija poporului roman pentru sanatate, pentru puritate? Sa fie vreo ura ancestrala pe care o nutrim impotriva radicalilor liberi? Sa fie pasiunea pentru gusturile exotice, atat de rar accesibile noua, cei ce ne-am nascut sub imperiul hazardului doar pe un teritoriu continental – mediteranean?
Si indiferent de raspuns, inca o data ma intreb obsesiv, de ce ceaiul verde? Intreb in jur, si ma simt deodata intr-un univers paralel, inconjurat de specialisti in stiintele naturale care mai de care mai nerabdator sa-mi explice exact manifestarile fenomenului denumit prea superficial „ceaiul verde”. Cat de frumos de face, ce ten de invidiat vei avea,  si multe multe altele, beneficii care insa, dintr-un motiv cel putin misterios, refuza cu incapatanare sa se manifeste la acesti oameni care sustin cu atata determinare ceaiul verde. Probabil nu a fost cel mai bun an pentru antioxidanti, ca a fost si cald, si seceta, si cand au venit ploile, nu se mai opreau. Nu e de mirare ca antioxidantii se incapataneaza sa-si manifeste beneficiile.
Pentru cei ce inca nu si-ai simtit celulete nervoase stimulate indeajuns pentru a cauta ei insisi ce se afla ascuns in spatele cuvantului „antioxidanti”, ma incumet eu sa dau indepartez partial ceata. Antioxindatii nu sunt niste particule speciale, descoperite din greseala, in momentul in care o briza mai puternica a aruncat din intamplare cateva frunze de ceai in ibricul pus la foc langa fereastra, pentru a face o cafea. Nu, antioxidantii existau si inainte, in si inafara frunzelor de ceai. Antioxidantii sunt de fapt un grup de vitamine, minerale, protide, lipide si acizi grasi, glicozide, enzime etc, ceea ce gasim din belsug in alimentele de zi cu zi, desigur cu precadere covarsitoare in alimentele vegetale.
De ce atunci ne place sa spalam un plic de 2g de ceai in 150ml de apa, imaginandu-ne cum cad in paharul nostru de plastic acei nenumarati antioxidanti, cum se deformeaza paharul nostru sub presiunea vitaminelor strivite de minerale si flancate haotic de acizi grasi, cum strangem cu un mic buretel de vase apa fierbinte ce da pe-afara lasand locul enzimelor si protidelor ce nu contenesc sa cada din pliculetul nostru de 2g de ceai verde.
In baza caror criterii a fost detronat musetelul, teiul, menta, galbenelele, pojarnita (sau sunatoarea daca va e mai la indemana), coada soricelului, si cate si mai cate?
Ma intreb si eu oarecum retoric, asa cum fac de mult prea multe ori in ultimul timp. Continui totusi sa ma indoiesc amarnic ca ceaiul nostru drag si verde se poate angaja intr-o lupta dreapta impotriva a ceea ce reprezinta alimentatia multora dintre noi. Doar daca nu apar pe piata sortimente precum: ceafa de ceai verde” ......, sau shaworma cu ceai negru, sau de ce nu, eclere cu ceai alb .....
Va las acum, sa-mi beau in liniste ceaiul meu verde, sa fiu si eu in rand cu lumea. E la moda ...

Primaru' de vis

Era dimineata devreme, devreme pentru mine, intrucat mereu am neplacutul sentiment ca nu am dormit suficient. De mult sau de bine. Trecand prin mult prea uzualul ritual de dimineata, incepand cu spalatul pe gingii, si continuand cu inchiderea usii de la intrare pe dinafara, ma regasec din nou in aceeasi statie de tramvai, asteptand mijlocul. Acela de transport in comun, care sa ma duca fara ezitare, cu o consecventa de neclintit, la servici.

Stau 5 minute, apoi inca 5. Se fac in total 10 minute, care la o temperatura de -20 de grade, par 10 zile petrecute in Laponia. Da, ati ghicit, tara lu’ Mos Craciun. Dar petrecute nu asa in mod normal, ci stropit usor cu apa de izvor si adormit dezbracat afara, in zapada, invelit doar cu o batista de bumbac 100%.

Cele 10 minute se transforma in 20. Stiti cum e, cand te simti bine nici nu stii cum trece timpul. In cazul de fata, timpul zboara cand nu mai simti nimic. Maini, picioare, urechi, pleoape, celulete cu conuri cat si cele cu bastonase din globul ocular, si ... alte cele.

Intr-un sfarsit, surprinzator, nu sfarsitul meu, ci asa, ca si forma de exprimare, vine un tramvai, si ursitoarele de aceasta data au trimis tramvaiul care trebuie. Urc nerabdator, grabit sa ocup un loc cat mai bine pozitionat, si ma buseste plansul. E la fel ca afara. Ba nu, mint. E ca afara, doar ca ceva mai plictisitor.

Trecut de mult de limita suportabilitatii, intre inconstienta si subconstienta, am un vis. Il vad aievea parca pe primarul nostru drag, in pantalonei scurti cu bullinute, ursuleti sau buburuze, cu un maieut de-al tatalui sau, ramas mic acestuia si inmanat cu demanitate fiului de seama, primaru' nostru, si cu o sosetica mica verde intr-unul din picioarele din dotare. Celalalt l-a pierdut probabil cand se juca de-a mama si de-a tata cu consilierii municipali. 

Il vad asa aievea, stand alaturi de mine in tramvai, si inghetandu-i straturile adipoase superficiale ale caror intretinere nu permit alocarea de fonduri si pentru incalzirea unor amarate de tramvaie pentru sute de oameni, care din inertie se incapataneaza sa achizitioneze acele frumoase cartele galbene ce au luat abuziv locul abonamentelor de carton ieftin.

Il vad cu cum promoroaca ii acopera incet incet barba aspra, dandu-i un aspect de turta dulce pudrata din belsug cu zahar vanilat. Il vad cu nasul si urechile rosii, ce ar face-o invidioasa si pe mama lui Rudolf, renul.
Il vad in cele din urma tremurand din toate balamalele lui, nereusind nici acum sa inteleaga ca el, domnul primar, poate si trebuie sa se gandeasca si la cetateni.

Sa visam. Sa visam, sperand ca visele vor deveni realitate.

Ne mai auzim.

Pregatiti-va centurile de siguranta – Romania se prabuseste


Romania a zis DA, ca fata mare la … ce vrea ea.
Summit-ul UE de azi noapte, pe principiul noaptea e un sfetnic bun, a avut rezultate previzibile. UE a zis ca da, UK a zis ca nu, Romania a zis ca da, in ideea ca un raspuns afirmativ e mai bun decat unul negativ.
Dar „da” in legatura cu ce? Printre multimea de cuvinte si fraze inspirate din limbajul impenetrabil al economiei de piata, am zis DA la propunerea ca deficitul bugetar sa fie mentinut la 3%, iar daca nu reusim, sa vina colegii nostri de regiune geografica istorica, europenii, sa regleze ei bugetul astfel incat sa fie 3%.
Ca si cultura generala, in 2009 am avut un deficit bugetar de 7.2% din PIB, in 2010 scazand putin catre 6.58%, iar prognoza pentru 2011 e de 4.4%.
Si asta nu e tot. Ar trebui sa mai adaugam si urmatoarele:
  •  in deficiul bugetar nu au fost incluse arieratele (datoria statului catre firmele private);
  •  prognoza de crestere a economiei, atat nationale si cat si europene, a fost ajustata in jos, ceea ce face si mai dificila atingerea tintei de deficit bugetar;
  • seceta din aceasta toamna pune mari semne de intrebare capacitatii agriculturii de a contribui la buget conform estimarilor, iar pe de alta parte, efectele din sectorul hidroenergetic isi vor face simtita prezenta in aceeasi masura;
Ideea simpla e ca am prognozat un 4.4%, probabil ne vom duce undeva spre 10%, iar noi am zis DA pentru un 3%, probabil emotionati ca am fost si noi invitati la dineu. Mai mult, am fost de acord ca, in caz ca nu vom reusi sa mentinem deficitul bugetar la 3% (si nu vom reusi), sa lasa UE-ul sa decida bugetul pentru noi.
Prin urmare, sa ne asteptam ca in prima parte a anului 2012 sa se anunte un pachet suplimentar de masuri care macar teoretic sa realizeze tinta de 3%, urmand ca in a doua parte a anului sa se taie masiv din cheltuielile bugetare.
Sa vedeti atunci scrasnirea dintilor.
It only gets worse beffore geting better. You cannot create money out of nothing, and if you do, you’d have to expect working for nothing to create money instead.

Daily mood

Beliefs restrict you, while knowing empowers you. Every belief was handed to you. What you know comes from within. (Wayne D)

Daily mood

Give up the need to be right. Practice kindness and forgiveness instead, rather than being right all the time.

Interesul national & Securitatea financiara a zonei euro – Grecia va fi salvata

Cred ca potentialul faliment al Greciei nu mai reprezinta pentru nimeni de mult un element de noutate. Datoria externa a devenit insuportabila, iar Grecia e pe marginea prapastiei. Va intra sau nu in faliment? Asta pare sa fie una din intrebarile primordiale cu atingere directa la stabilitatea zonei euro.

Inainte de a da vestea aparent buna, tin sa reamintesc cititorilor ca zona euro nu exista. Exista intr-adevar tari vestive care au nevoie ca cineva sa munceasca pentru ei, in numele lor, si mai presus de orice, in beneficul lor, si exista tari emergente care au nevoie ca cineva sa le hranesca cu resturile ce raman dintr-o oconomie consumatorista. Insa tot resturi sunt.

Nu exista o abordare comuna si unanim aplicabila in politicile sociale, politicile monetare, politicle economice etc. Sau, in incercarea de a evita o oarecare nuanta de pseudo-discurs macroeconimic, asta se traduce in faptul ca suntem toti europeni, membrii aceleasi familii, cu singura diferenta ca parintii aloca unui membru al familei suma lunara de 3.000 de euro, iar celuilalt 200 de euro (in economia reala, alocarea se regaseste sub denumirile simbolice de salariu, ajutor de somaj, pensie, servicii sociale, invatamant gratuit, servicii utilitare decente etc).

Prin urmare, asa poate fi definita zona euro. Cativa frati aflati sub atenta ingrijire a unor parinti adoptivi denaturati si partinitori.

Cam atat despre zona, euro. Nu voi vorbi mai mult pe subiectul in cauza, din aceleasi motive pentru care nu voi vorbi de „Nora pentru mama” de exemplu. Mi-e sila.

Revenind la Grecia. Vestea aparent buna e ca Grecia nu va da faliment. Ceea ce vedem pe scena publica, discutiile contradictorii aprinse intre diferitele state ale Europei referitor la oportunitatea salvarii Greciei, sunt similare cu bataliile crancene din curtea noastra, Romania, dintre diferite partite politice. Aceleasi dobitoace cu trasaturi usor diferite, traind in pace sub acelasi acoperis, si latrand sau urland, sau macanind sau behaind sau mai stiu eu ce .... din cand in cand unele la altele doar pentru ca ceilalti sa-i poata deosebi cumva. Ideea e ca toate statele vor sustine cu siguranta salvarea Greciei. De ce? Este atat de evident, incat ma incearca un zambet amar.

Germania, Franta, Spania sau mai stiu eu ce stat din Europe nu au personalitate proprie, nu pot decide, nu pot tine conferinte de presa, nu pot face nimic. Tarile reprezinta o notiune acceptata cu referire la o adunare de ceva (oameni, teritorii, interese, etc). Insa o notiune si ata. Oamenii insa pot decide. Oamenii din Germania, Franta, Spania etc. Oamenii, nu tarile.

Si oamenii aceia ce interese reprezinta? Interesele nationale? Nationalismul nu este decat o forma de egoism colectiv. Plus ca nationalismul este scuza cea mai generalizata si general acceptata pentru a duce la indeplinire cele mai murdare planuri. In fata interesului national nimeni nu-si permite sa comenteze, nu se stie exact de ce, probabil ni se trage de pe vremea cand conducatorii inca ne mai reprezentau pe noi, oamenii de rand.

Astfel ca oamenii vor decide cu mintea limitata de materialismul in care s-au ingropat de buna voie, spre beneficiul altor oameni, ascunsi in spatele denumirii de sistem bancar. Acest sistem bancar, care, in acelasi limbaj de lemn, se presupune ca ar avea expunere mare pe Grecia. Ce inseamna asta? Inseamna ca o mana de oameni din spatele sistemul bancar au imprumutat cu amandoua mainile poporul grec, insitutiile statului grec, firmele private elene. Asta inseamna expunere. Pai cand s-au expus nu le-a fost rusine? De ce au stat expusi pana acum? Ca eu daca ma expun prin singurul mod la indemana – nudismul, nu cred ca ma pot plange ulterior ca am expunere mare, si ca sunt supus unor riscuri pe masura. Si nici nu pot sa am pretentii la altii sa-mi reduca expunerea, nu de alta, insa am un sentiment ca altii vor doar sa ma &*%@, profitand de expunerea mea. La banci e altfel, totusi, expunerea nu e reala,e doar pretextuala.

Decizia e simpla, ori Grecia e lasata sa se scufunde, creditele acordate pe teritoriul acestui stat nu vor mai fi recuperate in veci, bancile nu-si vor mai vedea banii inapoi (ci doar ceva drepturi depline asupra unor maslini acceptati anterior ca garantie), si prin urmare bancherii ajungi saraci ca noi, campaniile electorale nu vor mai putea fi finantate corespunzator, activitatea de lobby este scoasa de pe lista ocupatiilor de la AJOFM. Nu e asta optiunea castigatoare.

Prin urmare, Grecia va primi bani. De unde? De la BCE. Va primi bani, banii se vor distribui poporului grec care va putea returna creditele bancare. Iar cand bancile vor reusi sa se retraga cu pierderi minime, BCE va tuna asupra Greciei: Grecia, scoala-te si plateste-ti miliardele. Grecia se va cutremura, si va incerca sa asculte porunca BCE. Si pe acelasi principiu – ca o tara nu exista de sine statoare decat ca notinua pur teorretica – sau mai exact nu-si poate rupe oasele la munca pentru a obtine bani pe care sa-i dea BCE-ului, apeleaza la popor. Si le va spune – a venit vremea plangerii si scrasnirii dintilor. Ori platiti tot ce nu ati imprumutat de fapt, ori renuntam la suveranitate, si devenim, asa, un fel de sectie de productie germana sau franceza, apartinand unei alte tari si producand pentru o alta tara.

Est-ul (nu cel geografic, si cel al fenomenului de emergenta statala) va munci inca o data pentru bunastarea vestului. De ce s-ar lua o altfel de decizie?

Ca un comentariu separat – inclusinv cuvantul emergent semnifica iesirea dintr-un anumit mediu, nu zbaterea inutila in acel mediu precum sugereaza marii lideri ai lumii cand se refera la tari emergente. Emergent inseamna proasopat iesit din ceva (in acest caz, din tranzitie), si nu in plina tranzitie. Desi tarile din Vest bne privesc ca niste state care de-abai ne-am ridicat pe varfurile picioarelor, pentru a ne uita prin geamul gros cum altii mananca prajituri.

De ce se fac atatea eforturi colosale pentru salvarea Greciei? Pentru salvarea zonei euro, pentru integritatea zonei euro, pentru bunastarea generala a zonei euro? Trebuie sa va reamintesc ca aceasta zona euro e acelasi parinte adoptiv care discimineaza? Pentru ce sa salvam asa ceva?

Eforturile se fac pentru mentinerea profiturilor colosale ale catorva oameni ce detin in mod direct sau indirect sistemele bancare, institutiile statului, resursele naturale ale lumii.

Insa de eforturi avem si noi parte, insa de alta natura. Noi facem eforturi sa platim notele de plata rusnioase de la mesele la care se infrupta cei descrisi mai sus. Pentru ce?

Pentru INTERESUL NATIONAL. Si mai presus decat ata, pentru SECURITATEA FINANCIARA A ZONEI EURO.

Sa traiti, cutezatori europeni. Ura!

Criza economica – cauze evidente, solutii de neinteles

Analizele complicate ale pietei de capital facute de Roubini, Houdini sau Dumnezeu stie cum se mai numesc acesti profeti ai capitalismului mondial, nu sunt in masura sa lamureasca ce anume genereaza criza economica, si mai mult decat atat, ce trebuie intreprins pentru a iesi din aceasta situatie.

Ca si paranteza, intrucat nu merita mai mult decat o paranteza, e de remarcat interventia lui Isarescu, care sustine cu toata barbatia lui, si ma refer aici la caracterul lui nu la altceva, ca pentru a iesi din criza trebuie stimulate consumul si creditarile. I-as spune eu ce sa stimuleze, insa pastrez o oarecare limita a decentei.

E atat de simplu, incat si un copil, de l-ar interesa subiectul in cauza, ar putea articula cauzele reale ale crizei. Daca e sa urmam sfatul parintesc al mugurului nostru, Isarescu Mugur, stimulam consumul, stimulam si creditarea, nu e nici o problema pana aici, problema apare in momentul cand constatam ca atat consumul cat si creditarea trebuie stimulate cu bani. Bani care nu provin din somaj, din disponibilizari, din restructurari, din salariul minim de supravietuire, din ajutoare la incalzire, din scumpiri, din taxari excesive. Nu, banii ar trebui sa vina din salarii decente. Insa salarii decente nu se pot plati, ca nimeni nu consuma deci nu cumpara, prin urmare companiile nu vand, deci de unde sa primim noi salarii. Ups, am ajuns iar la consum, suntem intr-o bucla din care, daca patram aceeasi abordare de pana acum, nu cred ca avem vreo sansa reala sa intelegem fenomenul crizei economice, si cu atat mai putin, sa gasim solutii in consecinta.

Revenind la intelectul copilului generic mentionat mai sus, un „ceva” trebuie cumparat cu bani. Spune-i unul copil mic sa-ti dea jucaria lui in schimbul unei descoperiri de cont, sau a unei obligatiuni pe termen scurt sau mediu, sau in schimbul unui pachet de actiuni, si lista de mijloace de inlesnire a tranzactiei ar putea continua. Va spun cu toata convingerea ca nu veti reusi sa ii luati jucaria. De ce? Pentru ca nu-i oferiti nimic in schimb. El vede exact ce e de vazut: niste hartii pe care scrie cele ce am anuntat mai sus. Insa ii dati o hartie, nimic altceva. Pe scurt, nici o jucarie pentru nici o hartie. Punct. Acum incercati cu ceva ce l-ar putea interesa. Ceva „bun”, o alta jucarie, un favor, chiar bani daca si-a dezvoltat deja simtul banilor. Tranzactia nu mai depinde acum decat de gasirea pretului corect.

Ne-am situat de-a lungul timpului de ambele tabere, insa de fiecare data in mod dezavantajos. Am fost oameni mari, si am inceput sa mintim cu nerusinare pe cei ce ulterior era sa descoperim ca nu sunt chiar niste copii. Am crezut cu tarie ca putem pacali sistemele bancare. Si le-am luat banii, in schimbul promisiunii ferme de a-i returna inzecit. Stiam ca mintim, stiam ca nu suntem in stare ca strangem nici bani de paine, insa poate in minciuna noastra era si o oarecare doza de speranta inconstienta. Ne-a ajutat si mediul inconjurator sa ne cladim aceasta incredere. Economia duduia (abia acum aflam ca de fapt ea bubuia), eram primiti sub aripa ocrotitoare a NATO, UE, UEFA, CE sau mai stiu eu ce, eram democrati, PIB-ul crestea ca painea calda si multe altele. Si i-am crezut pe toti, sau, daca e sa fim sinceri cu noi, ne-am dorit cu ardoare sa-i credem. Si am imprumutat, obligandu-ne sa cedam o parte din venitul viitor bancilor, in conditiile in care venitul actual era deja insuficient.

Pe de alta parte, am fost si copii, insa copii prosti, sau copii usor de prostit. Aveam o jucarie, jucaria noastra: puterea de munca. Insa in loc sa primim bani sau foloase materiale reale, am primit promisiuni, hartii, sau daca e sa fim sinceri, nici macar hartii. Am primit promisiuni ca vom face cariera si vom castiga mai multi bani, am fost lasati sa ne plimbam cu masina firmei, ni s-a spus ca salarul va fi direct influentat de nivelul performantei etc. Apoi, nu s-a mai intamplat nimic. Cariera e deja un concept vag si prea putin definit, masina de firma s-a stricat si alta nu mai e ca-i criza, iar productivitatea muncii aflam in fiecare zi de la mass media ca e aproape 0. Detalii, relevant e ca ne-am vandut jucariile pe nimic.

Era o vreme in care jucariile se tranzactionau pe alte jucarii si atat, o vreme in care valoarea actuala cat si cea previzionata a unei jucarii era independenta de indicele Dow Jones, de piata RASDAQ, de indicele BVB, de cursul valutar, de indicele inflatiei etc. Aparitia banilor, echivalentul a tot si toate, a destabilizat piata de schimb pentru totdeauna.

Pai Doamne iarta-ma, cat costa totusi un bun oarecare, caci daca e sa ne uitam pe bursa, costa si 10 lei si 20 de lei, in functie de cerere si oferta, sau, pentru cei ce stiu despre ce vorbesc, in functie de avonurile si actiunile speculative.

Pai cat costa dom’le totusi bunul respectiv? Ma refer aici la suma costurilor de productie (costuri fixe cat si costuri variabile), la suma cheltuielilor financiare, la marja de profit, la tot. Pai eu inteleg ca din moment ce se vinde si cu 10 lei, probabil costul real de productie e undeva sub 10 lei, ca daca nu, cica se fac vinovati de dumping. Si cu astia 10 lei traieste toata lumea: salariatul isi ia salariul, angajatorul isi ia profitul, statul isi strange taxele, furnizorii de bunurii si servicii isi deconteaza facturile si asa mai departe. Pana aici e bine, nu seamana a criza.

Ce se intampla totusi cand bunul respectiv se tranzactioneaza la un pret dublu? Un calcul matematic de o simplitate rusinoasa ne indeamna sa consideram ca se dubleaza si profitul, si taxele colectate de stat, si salariile, si banii platiti furnizorilor de bunuri si servicii etc. Ce mai, o nebunie.

Ei, uite ca nu, si aici incep sa se formeze fundamentele crizei. Diferenta intre 10 si 20 de lei, se duce aproape in intregime la angajator (nu calculam in detaliu, proportia taxelor in cresterea respectiva, a costurile variabile etc). Iar noi incepem sa cumparam bunuri de 20 de lei, pe care desigur nu ni le permitem ca salariul a ramas la fel. Si imprumutam bani de la banca, doar 10 lei sa compensam diferenta. Si punem bunul respectiv ca garantie pt credit. Apoi pretul scade la bunurile respective din exat acelasi motiv pentru care a crescut initial – specula.

Si incepe criza. Angajatorul nu vrea sa-si vada profitul diminuat, si opereaza taieri suplimentare de cheltuieli, inclusiv de salarii. Statul nu-si mai colecteaza taxele, si impoziteaza suplimentar pe cei ce totusi le platesc. Angajatul nu-si mai permite sa plateasca ratele ca s-au taiat salariile. Banca isi vrea banii inapoi, pune sechestru pe bunul respectiv, il vinde cu 5 lei, si urmareste angajatorul pentru diferenta de pana la 10 lei;

Angajatul nostru isi da foc in fata primariei – nu mai are bani. Nu mai are nimic. Nici bani stransi, nici bunuri. A, de fapt mai are ceva – o rata mica pentru ceva ce nu are. Taxele catre stat s-au marit, ajutoarele de stat au scazut, salariul s-a diminuat, bunurile i s-au confiscat, si a ramas si cu o datorie catre banca pentru un bun pe care nu-l mai detine.

Banca ce face? Are un bun care valoreaza nimic, si un credit nerecuperat. Pai vorbeste cu statul, care ii da niste banuti familiei aluia mort in piata publica, astfel incat acestia sa poata plati datoriile la banca. Si gata. Banca si-a primit banii inapoi, angajatii au ramas cu ochii in soare iar, iar statul incearca sa supravietuiasca in timp ce resusciteaza cazuri similare nenorocitului nostru ars in fata primariei.

In sfarsit, ce spune Isarescu nostru? Pai, ii spune vaduvei sa–si stimuleze consumul si sa imprumute bani, sa deblocheze dom’le criza. Ce ar face orice vaduva (sau potentiala vaduva)?! Simplu, l-ar baga pe Isarescu asta pe unde a iesit, iar si iar, si iar si ... ati prins ideea. Iar oamenii de rand, inclusiv cei loviti rau de criza – cei simbolizati in articolul curent de „vaduva” noastra, ar strange banutii, ar cheltui mai putin, s—ar apara cumva. Isarescu, ia notite.

Deblocarea crizei? Astept deblocarea fondurilor din locurile in care s-au blocat cu atata avaritie. Pana atunci, nimeni nu va cumpara nimic, nimeni nu va mai avea de ce sa produca, nimeni nu va mai avea asupra a ce sa aplice taxe si impozite, nu se vor mai plati rate, se va pune sechestru pe toata Romania ... si gata. Va ramane statul sa se auto tazeze si impoziteze, vor ramane bancile cu toate apartamentele, masinile, masinile de spalat, combinele audio, epilatoarele si frigiderele odata cumparate in rate - si nu vor reusi sa le vanda nimanui, iar noi..... Noi o vom lua de la capat, dand valoare reala bunurilor reale.

Sau nu .... mi-e teama ca suntem prea tampiti (scuzati expresia) sa invatam ceva din toate astea. Mi-e teama ca vom depune toate eforturile sa sustinem sistemul capitalist.

Insa oricare ar fi deznodamantul, un lucru este clar, Isarescu trebuie sa stimuleze ceva, sau pe cineva.

CRIZA MONDIALA – abia acum incepe

Lumea o fost zguduita de ceea ce a fost numita cu prea mare usurinta “criza mondiala”. Intr-adevar am resimtit cu totii inceputul a ceea ce va reprezenta in anii urmatori cea mai grava forma a crizei globale: criza financiara.

Daca efectele unei eventuale crize alimentare pot fi contracarate cu o oarecare redistribuire a resurselor la nivel mondial, evident cu un anume cost, daca o criza a resurselor naturale poate fi atenuata de o substituire a acestor resurselor cu altele complementare, momentan prea putin populare, daca incalazirea globala nu genereaza decat o oarecare adaptare a oamenilor la anumite schimbari atmosferice, precum si o minora repozitionare teritoriala in functie de terenurile revendicate de natura, daca o criza imobiliara poate fi preintampinata

Manipularea e-G8

Conform site-ului http://economie.hotnews.ro/: „Sarkozy saluta un vector al libertatii de exprimare si pledeaza pentru reglementari minimale ale Internetului

Probabil sunteti la curent cu desfasurarea summit-ului e-G8. Pe scurt, evitand un limbaj greoi, e-G8 summit e intalnirea marilor puteri ale lumii, in case se incerca ingradirea unui domeniu sub aparenta asigurarii securitatii individului.

Acum a venit randul internetului. Daca cineva considera

Cea mai influenta celebritate din lume

Probabil la citirea titlului, ganditi la fel ca mine, si anume ca cineva a fost desemnat ca „cea mai influenta celebritate din lume” intrucat a reusit sa schimbe mentalitati, legi si ordonante, constitutii si altele de acest fel, reusind in cele din urma sa forteze mana statelor, institutiile financiare, companiilor petroliere, corporatiilor etc sa reduca emisiile poluante in atmosfera, sa elimine saracia din tarile lumii a treia, sa asigure educatie si asistenta medicala tututor oamenilor din lumea intreaga, sa incrimineze avorturile, sa aduca pacea in zonele de razboi, sa asigure comuniunea intre crestini, musulmani, evrei, budisti etc.

Daca nu ati gandit ca mine, probabil ati gandit ca toti ceilalti. Si, spre deprimarea mea, ati avut dreptate.

Cea mai influenta celebritate din lume este, conform unui articol din http://www.mediafax.ro/, Lady Gaga, care se pare ca a detronat-o pe Oprah. Mai bine imi puneam sinapsele la microunde, decat sa le fortez sa inteleaga aceasta „stire”.

Nu am inteles

Lectii de viata (11-20)

Dupa cum am promis, am revenit cu urmatoarele 10 lectii de viata de la Wayne Dyer:

11.Renunta la incarcatura materiala. Cu cat esti mai putin atras de latura materiala, cu atat ve fi mai fericit. Ofera nu pentru a obtine. Ofera fara sa ceri ceva in schimb, si fara sa spui la nimeni. Doar ofera.

12.Fii multumit cu ceea ce esti. Sunt ceea ce sunt! Este in regula, atat timp cat nu ranesti pe nimeni prin asta. Nu trebuie sa-ti ceri iertare pentru nimic, nimanui, pentru ceea ce esti.

13.Ceea ce gandesti se reflecta in exterior. Ai puterea sa faci lumea

Lectii de viata (1-10)

Wayne Dyer - sursa formidabila de informatie. Redau mai jos 10 din cele 101 ganduri de transformare a perceptiei personale asupra vietii.

1.Fii convins ca exista o inteligenta invizibila in tot, iar noi avem puterea de a intra in contact cu aceasta. Inteligenta este in tot si in toate. Inlusiv in tine – esti plin de energie, de putere.

2.Aceasta e aventura ta catre un nivel superior de constientizare. Nu-ti pierde timpul incercand sa rezolvi problemele exterioare. Priveste inauntrul tau.

3.Nu exista accidente in viata . Orice intamplare aduce cu sine o invatatura.

Quiz: ce desert esti tu?


Don;t you just love taking quiz?

Ei, uite am gasit ceva foarte inteligent pe www.kudica.ro Citez: "O delicioasa prajitura cu ciocolata ori o combinatie de fructe exotice? Rezolva urmtorul test si alfla ce desert esti tu"

Incercand sa trec peste greselile gramaticale din textul citat, mi-am zis ca totusi quiz-ul merita toti banii. Astfel, pentru domnisoarele cititoare de reviste on-line: rezolva urmtorul test si alfla ce desert esti tu.

Esti gata?
Da click prin zona!
Mai da o data!

Baita bebe

Initial ma refeream la acest topic sub titulatura de “cum se spala un nou nascut”, apoi am fost apostrofat ca cica nu „se spala” ca nu e soseta, ci se spune ca-i faci baita, si ca nu e „nou nascut” ca e prea impersonal – si de fapt e bebe. Prim urmare titlul: Baita bebe.

Desi pare simplu, nu e, astfel ca m-am gandit sa vin in intampinarea cititorilor, si sa impartasesc procedura de success de spalare/baita nou nascut/bebe.

Temperatura camerei

Se pregateste camera la temperature optima – cand lui bebe ii place sa stea in …. pielea goala, iar tu mori de transpiratie; Iti vei da seama pe parcurs cat de cald e prea cald

Pentru o viata sanatoasa …..

…. consumati minimum 2 litri de lichide ….

Ma trezesc, fac o cafea. Plange bebe. Nu mai beau cafea. Ma intorc, imi pun cafea, e rece. Fug sa o ajut pe mamica “sa-I dam picaturile”. Vin inapoi, beau cu sete dn cafea. E amara. Foarte amara. Si rece. Nu-mi mai trebuie cafea. Mai bine un pahar cu apa plata. Ma uit dupa sticla de apa. Nu e. Ma intorc in camera lui bebe. Aha, acolo e, stiam eu. Nu am voie sa beau din ea, ca cica am fumat si nu e frumos sa beau din aceeasi sticla din care luam apa pentru “formula”. Ma duc nervos spre baxul cu apa, in balcon. Ma opresc brusc. Nu ajung la apa. In calea mea sta uscatorul de rufe  [... ... ...]

Back again

Mi-e greu fara blog. Intr-o lume egoista, limitata si contra-productiva, am nevoie sa scriu. Am avut insa nevoie de o perioada de evadare, perioada in care sa-mi sedimentez gandurile imprastiate si controversele.

Am fost dezamagit de spatiul virtual, de cei ce, prin prostia lor murdaresc totul in jurul lor, si am fugit, m-am retras. Revin acum, pe acelasi blog, insa cu un alt mind-set. Desi mi-ar fi facut o placere incredibila ca multi dintre cititorii blogului sa aplice principiul „daca ai de ales intre a tace si a parea destept, sau a vorbi si confirma contrariul, alege prima varianta”, totusi, eu sunt singurul [... ... ...]

Asteptarea a luat sfarsit ... sau ....

Semne ... peste tot semne. Depinde de mine sa le remarc sau sa le ignor. Mi-am incheiat activitatea pe FaceBook, deoarece ... de fapt nu am nici un motiv pentru asta, la fel cum nu aveam nici un motiv sa-l pastrez.

Mi-am adus aminte de cineva, o persoana a carei exprimare in scris ma mai scotea putin din mediocritatea exprimarii verbale care ma inconjoara in majoritatea timpului. Nu am mai accesat de mult adresa blogului persoanei mai sus amintite, nu am avut timp, sau orice alta scuza este aplicabila. Am reusit acum sa tastez intreaga adresa a blogului, si, cu surprindere observ ca ... a mers mai departe, am renuntat la blog. [... ... ...]

Tatic de baietel sau tatic de fetita?

Mi s-a spus pe FaceBook ca eram cumva vazut ca “tata de fetita”. Deodata, uitandu-ma in jur, se facu ceata, o ceata rece si deasa pe care am numit-o simplu incertitudine. Ce inseamna „tata de fetita”? E de bine, e de rau?

Inseamna oare ca am inclinatii spre jocuri erotice cu papusile pe care i le voi cumpara eu din Auchan? Ca de-abia astept sa plang cu ea cot la cot pentru orice problema reala sau inchipuita? Ca mi-ar sta bine cu fustita sau colanti?

Sau dimpotriva inseamna ca

Voi fi tata. Sau unchi … Sau, nu stiu ….

Sunt confuz. Am aflat in urma cu 22 de saptamani ca am sa fiu tata. Acum am primit un telefon, si mi s-a spus ca voi fi unchi. Si cica nu mai e vorba de 22 de saptamani, ci de 4. Nu mai inteleg. Voi fi tata sau unchi. Si cate saptamani sunt pana la urma, 22 sau 4?

Lasand gluma la o parte, voi avea un bebe mic, si am aflat ca va avea si un partener de joaca, un alt bebe care tocmai si-a anuntat prezenta in familia fratelui meu.

Nici ca se putea mai bine. Vom sta la povesti, vom impartasi bucurii si frustrari, ne vom manifesta nepriceperea in cresterea copiilor. Vor creste cumva impreuna, chiar daca la 800 km distanta. De-abia astept sa ne vedem in formatie completa, sa facem un concediu ceva pe undeva, sa-i lasam pe strumfi sa se cunoasca.

Pacat ca nu

Dialog .... la farmacie

Vineri dupa-amiaza. Dupa o sesiune de 3 ore de tratamente stomatologice, ce a urmat unor altor sesiuni in cursul saptamanii, am cedat. Ma durea tot, dinti, masele, spatii libere, nervi, mandibula .. tot. Am iesit fulgerator din casa si m-am indreptat spre prima farmacie, de unde aveam de gand sa ma aprovizionez cu un geamantan de pastile, orice, numai sa iau o supradoza si sa-mi treaca.

Ajuns la farmacie, in loc sa-mi iau pastile, am socializat cu d-soara de dupa tejghea:

Eu:           Aveti Algocalmin fiole?
D-soara:   Da.
Eu:           Imi dati si mie o cutie, va rog?
D-soara:  Aveti reteta?
Eu:           Nu.
D-soara:  Nu pot sa va dau fara reteta.
Eu:           Dar Coxtral aveti?
D-soara:  Da, dar

Cosul cu fragi

Am intalnit conceptul de „cos cu fragi” intamplator, pe un site, NLP mania. Nu are nici o legatura cu fructele, sau cu activitatea de impletit nuiele, si ... cu stresul in una din formele sale cele mai grave, depresia.

In ultimul timp, tot mai multi oameni sunt stresati, si cumva, fara a constientiza, cad intr-una din extreme, cum ar fi depresia. Nu am de gand sa postez aici definitia depresiei, intrucat nu asta a scopul articolului, ci am sa detaliez ce am inteles eu din acest „cos cu fragi”.

La urma urmei, poate fi orice in cosul ala, fragi, capsuni, dovleci, varza ... numai sa fie ceva preferat de tine (ma indoiesc totusi ca varza se regaseste printre preferintele tale culinare extreme). Iar cosul la randul lui, poate fi orice, o galeata, o sacosa de plastic, o geanta, uun bidon sau Dumnezeu mai stie ce, numai sa fie ceva in care sa pui fragii, sau dovlecii.

Pentru a ridica totusi ceata, cosul cu fragi se refera la acele mici placeri ale vietii,

Divide et impera - versiunea romaneasca

Cea mai mare realizare a tuturor guvernelor ce s-au perindat pe la conducerea frumoasei noastre tari, a fost ca au reusit sa ne dezbine, sa ne canalizez frustrarile impotriva noastra.

Am mai urmarit in ultimele zile articolele ce faceau referire la potentiala reducere a concediului pentru cresterea copilului de la 2 ani la 1 an. Si nu atat articolele care nu precizeaza altceva decat ca exista un proiect de lege ce va intra in dezbatere parlamentara, ci mai mult comentariile cititorilor. M-am ingrozit. Tot felul de remarci, care de care mai impertinente. Cum ca 2 ani de indemnizatii inseamna raiul pe pamant pentru tigani, cum ca „in afara” concediile sunt mult mai reduse ca si numar de luni, cum ca un copil este conceput din considerente materiale, cum ca lumea asteapta pomana de la stat, cum ca o indemnizatie reprezinta „generozitate” din partea statului.

Inainte de a intra in detalii pertinente, imi rezerv dreptul de a posta si cateva aprecieri mai „delicate” sa le spunem. Asadar, daca te numeri printre cei ce gandesc ca mai sus